Alarmă teroristă: bomba cu anti-neuroni!

Cu teroristul de la Târgu Secuiesc prins, arestat preventiv și cu perspectiva unei pedepse de 25 de ani de pușcărie, zic că ne permitem un survol calm al câmpului de luptă antitero de pe teritoriul patriei recent aniversate.

Întâi, s-ar cuveni să-l menționăm pe dl. deputat PSD de Ilfov Ninel Peia, care veghează din înaltul funcției la securitatea țărișoarei. Marțea trecută, dl. deputat ne dezvăluia un plan "bombă" al Budapestei pentru destabilizarea României, începând cu punerea la cale a incendiului de la Colectiv, instigarea la revoltă a populației împotriva ordinii politice de la acea dată și "spargerea Țării în trei Republici". " Pe scurt, în acea noapte, indivizi infiltraţi printre manifestanţi (s-au notat cazuri de cetăţeni germani, lucru nou pentru mişcările de stradă din România), bazându-se pe forţa degajată de peste 30.000 de oameni, urmăreau incendierea Ministerului de Interne, a Primăriei Sectorului 4, a Guvernului şi, mare atenţie, a Parlamentului României (păzit în aceea noapte de doar 9 jandarmi)."

Mi-a atras atenția un pasaj despre Cluj, unde, spune dl. Peia, "era şi încă este pregătit un grup de intelectuali, politicieni şi oameni de afaceri care ar fi dat, în aceeaşi noapte, cu mare sârg, o declaraţie de independenţă a Ardealului şi ar fi constituit imediat Grupul European din Transilvania. În fapt, un fel de Republica Transilvania, cu orientare maghiară, sub protectorat german şi garanţie rusă." Pe când mă pregăteam să mă întreb ce-o fi fumat simpaticul domn, văd că toată construcția venea să justifice gestul demisiei fostului premier Victor Ponta, al cărui "gest responsabil a înlăturat distrugerea Parlamentului şi dezmembrarea definitivă a Ţării. Dragi români, demisia lui Victor Ponta a fost acest gest care a dat peste cap întreaga şi veninoasa urzeală!"

Dl. Peia își încheie delirul cu sobrietate, semnându-se "deputat PSD Ilfov, doctorand anul III - Academia Națională de Informații «Mihai Viteazul»", după care ne asigură că se bazează pe dovezi, pe informații, iar organele ar trebui să înceapă o cercetare penală in rem pentru înaltă trădare.

Dacă nu ar avea public, dl. Peia nu ar exista. Sunt oameni destui care sunt dispuși să creadă fanteziile patriotarde ale unui asemenea saltimbanc, ba mai mult, chiar pe un astfel de discurs se și bazează el atunci când merge la cerșit voturi prin satele prăfuite din jurul Capitalei. Experiența i-a indicat o rețetă infailibilă pentru prostirea proștilor: fă-i să se simtă importanți, apoi arată-le pericolul la care îi va supune un "celălalt", asmute-i împotriva lui și fă-i să creadă că ești cel ales să-i apere și să le poarte stindardul luptei. Tu îți vei atinge scopul: te alegi deputat și îi ai pe toți la mână. Doar că din când în când trebuie să le aduci aminte tuturor despre pericolul uriaș și latent al dușmanului, care nu doarme niciodată și complotează neobosit la "dezmembrarea Țării". N-are-a face că dl. Peia sau adepții săi e posibil să nu fi văzut în viața lor un ungur. Ca zămislire a imaginației, nu exclud ca ungurul din mintea lor să poarte mustața caracteristică pe post de dispozitiv sofisticat de radiocomunicații, iar dieta lui, bazată pe poprică iute să fie, de fapt, parte dintr-un plan vigilent, la două capete ale tubului digestiv, de amorsare a unei "bombe murdare". Altfel, i-ar elimina pe toți, în masă. Sau, într-un acces de bunăvoință, le-ar permite să se evacueze în pusta panonică în termen de o zi lumină. Singurii unguri frecventabili pentru dl. Peia sunt și vor rămâne parlamentarii UDMR, aleși parcă pe viață, care și-au pierdut "ungurimea" și au luat forma vasului în care au fost puși, transformându-se în vânători de voturi, pe rețete similare, dar de semn schimbat.

Trecând ușor în tabăra "adversă", discursul revizionist, iredentist, anti-românesc, anti-semit și anti-orice al unor grupări din Secuime, așa inacceptabil cum este, are publicul lui. Sunt oameni deranjați, precum teroristul cu artificiile de la Târgu Secuiesc, exaltat peste poate de nevoia de a atrage atenția asupra alor lui, inclusiv prin aceea că s-ar vorbi despre un atac terorist la el în oraș. Cu o naivitate aproape comică, punea la cale detonarea unor artificii într-un coș de gunoi, fără să-i treacă prin cap că ar putea fi monitorizat de SRI, același SRI pe care tot felul de pițifelnici îl acuză de omniprezență și și-l imaginează interceptându-le convorbirile de alcov cu ibovnica sau darea de seamă a copiilor după încă o zi de școală.

Altfel, pericolul real al ungurilor înfierbântați nu este arsenalul de pocnitori al unui amator nefericit, ci finanțarea pe față a îndoctrinării și activităților celor ca el de către formațiuni politice cu mare popularitate în Ungaria, precum Jobbik-ul, mângâiat pe creștet în public sau pe ascuns de însuși premierul Orbán, unul dintre șefii de guverne cei mai puternici din UE, pe plan intern, jucător într-un joc periculos între Europa și Rusia. Cu o popularitate reîncărcată de criza refugiaților, dl. Orbán se orientează după două mari direcții: în politica internă proslăvește excepționalitatea poporului maghiar, a capitalului și inteligenței maghiare, pusă în pericol, după caz, de refugiați, evrei, țigani, români, Berlin, capitaliști veroși etc., pentru ca în politica externă să adopte o linie pragmatică de colaborare aparent profitabilă cu Rusia, profilându-se ca un cap de pod - nu singurul - al intereselor Moscovei în centrul Europei. Abia cu asemenea pedigree, teroriștii tăntălăi de azi s-ar putea transforma în pericole majore pentru România și stabilitatea regiunii.

Nicio diferență între liniile d-lor. Peia și Orbán (cu purtătorii lui de mesaj din organizațiile de tipul "64 de comitate").

E mare păcat că, la 97 de ani de la formarea României noastre, ne pierdem energiile cu dezamorsarea de bombe fâsâite, puse, fără excepție, la derută. Deja este un loc comun, dar nu l-am văzut pe dl. Peia, nici pe colegii săi înflăcărați, măcinați de eșecul de proporții stelare al statului român în proiectul de unire reală a țării prin căi de comunicație funcționale, de pildă. Nici nu îl bănuiesc să priceapă că tensiunile - reale sau imaginare - dintre români și maghiari pot fi aplanate doar prin deschidere de minte și înțelegere a sensibilităților fiecăruia, iar pentru asta sunt necesare alfabetizarea culturală a românilor cu privire la toate minoritățile naționale, nu doar cea maghiară sau/și secuiască, și o grijă neprefăcută a statului român pentru alfabetizarea funcțională a cetățenilor săi minoritari într-un mediu lingvistic românesc. Plus recunoașterea, de ambele părți, a unor culpe istorice mai vechi sau mai recente, care au rămas răni nealinate. La cum arată lucrurile acum, românii trăiesc în prejudecata anecdotică a prăvăliilor din Secuime unde nu poți cumpăra pâine pentru că vânzătoarea nu știe românește, iar copiii ungurii învață românește cu mari chinuri, la cursuri de limba română care par glume proaste. Cum glumă proastă pare toată relația dintre majoritate și minoritate, stat și cetățeni, o pastișă contemporană estică a filmelor fără eroi ale lui Sam Peckinpah.

Un sfat sincer: dacă nu ați făcut-o până acum, faceți-vă un bine, treceți peste prejudecăți și răsfățați-vă câteva zile în Secuime. Gândiți-vă doar că, venind aici fără balastul trecutului năbădăios al celor două popoare, prințul Charles a vorbit de atâtea ori despre cât de bine se simte în Transilvania, pe care o savurează de fiecare dată în integralitate, admirând deopotrivă românismul și moștenirea secuiască sau săsească. Ar fi păcat ca întunericul răzbunărilor istorice să ne împiedice să cunoaștem una dintre culturile arhaice cel mai bine conservate din Europa, cea secuiască, declinată la exigențele actuale prin nenumărate exemple de bune practici turistice. Ar fi un firesc și plăcut pas spre detensionare.

Iar celor convinși definitiv că secuimea dăunează grav românimii, nu le rămâne decât să saliveze la fruntarii, adulmecând aburii fierbinți ai unui bográcsgulyás făcut cu răbdare la tuci și parfumul bogat de kürtőskalács veritabil, care se rușinează cu rudele sale vitrege, oploșite prin impostură pe la tarabele din Cluj.