Dl. Cumsecade față cu reacțiunea

Am convingerea sinceră că dl. Boc este un om bun și cumsecade. O șuetă cu un astfel de om nu poate fi decât plăcută.

Te ascultă atent, îți vorbește politicos, își notează conștiincios sugestiile primite, dă explicații cu calm și pe un ton domol, la o adică ți-ai putea lăsa copiii în grija d-lui, convins că îi va trata cu răbdare și chiar le-ar putea explica lucruri utile despre cum funcționează lumea, procedurile și instituțiile constituționale, drepturile și libertățile cetățenești.

Paradoxul d-lui. Boc este că asta nu-l face un primar bun, ci, poate, dimpotrivă. Din dorința de a le face tuturor pe plac pe termen scurt, din teama de a fi detestat de grupuri semnificative și organizate de oameni (teamă pe care și-a cultivat-o vrând-nevrând în timpul prim-ministeriatului), din disponibilitatea aproape nemăsurată spre compromis, dl. primar manifestă sistematic tendința de a evita luarea celei mai simple decizii radicale, în ciuda oricărei fundamentări solide a acesteia, și preferă politica pașilor atât de mărunți încât tind asimptotic spre statul pe loc.

Săptămâna trecută am văzut cum un proiect despre care toată lumea vorbește ca despre o necesitate mare și urgentă a orașului - inelul ocolitor, începând cu centura de Sud - este ignorat complet în proiectul noului buget, în ciuda tuturor documentelor proiective strategice ale orașului, județului și Zonei Metropolitane.

Probabil că teama de a fi târât prin tribunale de nenumărații proprietari de parcele minuscule de pe viitorul traseu, nemulțumiți de despăgubirile primite cu titlu de expropriere, este mai puternică decât orice argument rațional care ar pleda în favoarea demarării, chiar timide, a proiectului. Decât un eșec personal minor, de parcurs, dar cu efecte imediate asupra popularității și rezultatului electoral, preferă eșecul major al stagnării orașului și al morții lente sub povara noxelor și a congestiei crescânde din trafic.

În virtutea aceleiași angoase, decizia regândirii sistemului de parcări din centru și cartiere este amânată fără termen, ani și ani la rând. Până recent, desființarea abonamentelor de parcare din centru, laolaltă cu creșterea tarifelor orare, sau demolarea cotețelor dintre blocuri, poreclite abuziv garaje, înlocuite cu locuri de parcare decente pe bază de abonamente pentru riverani, erau privite ca mofturi ale unor consilieri locali excentrici sau vise de pietoni/cicloturiști/hipsteri.

De la sfârșitul anului trecut, există însă cel puțin două documente oficiale, elaborate în urma unor studii științifice și după numeroase runde de consultări și discuții, care militează pentru aceste soluții. Un mic excurs în istoria recentă a dezbaterilor pe această temă ne va ajuta să înțelegem unde se împotmolește totul.

Pe 2 iulie 2015 are loc la primărie o rundă de discuții în cadrul "grupului de mobilitate și accesibilitate" al echipei care a realizat Strategia Integrată de Dezvoltare a Zonei Metropolitane Cluj. Desigur, s-a descoperit din nou apa caldă: membrii grupului constată că „eliminarea abonamentelor pe zona centrală, corelată cu creșterea prețului staționării orare sunt/pot fi măsuri menite să descurajeze accesul cu autoturismul și parcarea în zona centrală".

Nu din dorința de a le face viața grea celor care lucrează în centru, ci pentru că, după cum vedem zi de zi chiar și după terminarea asfaltărilor, lipsa locurilor de parcare temporară îi obligă pe șoferi să se oprească pe avarii în mijlocul drumului și să blocheze tot traficul dintr-un capăt într-altul al orașului. Ideea este preluată în documentul final, fiind sugerată adoptarea soluțiilor propuse în Planul de Mobilitate Urbană Durabilă (PMUD), care era la acea dată încă în curs de elaborare.

La sfârșitul lunii noiembrie, documentul a fost gata, cuprinzând chiar o anexă cu analiza financiară a politicii de revizuire privind parcarea. Pornind de la calculele care vizează exclusiv zona centrală, la tarifele actuale, veniturile estimate de autorii PMUD din parcările pe termen scurt, abonamentele riveranilor și amenzi ar fi de peste 20 de milioane de lei anual, din care 85% ar fi banii din parcările pe termen scurt. Scăzând costurile de administrare (în principal salariile personalului, chiar cu noile angajări prevăzute), veniturile brute ar ajunge, rotunjit, la vreo 18 milioane de lei pe an, de la 5 milioane acum. Pentru detalii, vă invit din nou să frunzăriți PMUD, pe site-ul Primăriei.

Nu era nevoie de un studiu care să ne spună soluția, nici să ne confirme că măsura se poate lua fără costuri suplimentare, că nu poate nimeni pretexta că nu sunt bani, ba că, mai mult decât atât, ar aduce bani în plus, utilizabili, eventual, pentru amenajarea unor noi locuri de parcare. Totul ține de cheful edililor de a lua o măsură cu potențial de bombă electorală.

Astă toamnă de cum a început școala, problema parcărilor din centru a devenit din nou stringentă, ceea ce l-a convins pe dl. primar să ceară partidelor propuneri concrete care să se regăsească în regulamentul valabil pentru 2016. După o lună, propunerile urmau să fie discutate și centralizate în ședința de Consiliu Local, puse în dezbatere publică vreme de încă o lună, timp destul ca din 15 noiembrie până la ultima ședință să fie incluse într-o hotărâre. Atâta doar că un singur partid a venit cu o propunere - UDMR - care se bazează la fiecare alegeri pe un electorat fidel și constant. Dezbaterea nu a mai avut loc și subiectul a dispărut din agenda CL.

La ultima ședință, viceprimarul Anna Horváth le-a făcut colegilor o surpriză și a venit cu un amendament redactat gata, care completa hotărârea privind taxele și impozitele pe acest an, vizând eliminarea abonamentelor pe 30 de străzi din zona ultracentrală. Mai puțin decât ar fi necesar în opinia urbaniștilor, dar mai mult decât nimic. A picat cu brio, fiind respins de consilieri din toate partidele, chiar de unii care anterior se declaraseră încântați de idee. Într-un exercițiu magistral de demagogie, dl. Boc a avut din nou grijă să nu supere pe nimeni și să fie de acord cu toți: s-a declarat captivat de idee, dar a adăugat că măsura ar fi impredictibilă și că luarea deciziei fără dezbatere publică ar fi la limita abuzului.

Cum era să-și lase toți amicii avocați, notari, profesori, medici de pe centru fără abonamente? Pe unde ar mai fi parcat băieții deștepți ieșiți la o cafeluță într-o cârciumioară, la șosea? Sau, vorba înțeleptului consilier liberal Florin Gliga, cum să se fi pus Consiliul Local împotriva mediului economic însuși, cel care aduce plusvaloare orașului?

Instantaneu, dl. Boc și-a făcut calculele: o mie și ceva de locuri de parcare, tot pe-atâția șoferi, cu tot cu familie și prieteni, adică de vreo cinci ori mai multe voturi pierdute. De partea cealaltă, vor fi fost cei de acord cu măsura, dar care ar fi legat-o probabil de d-na. Horváth. Cam delicat. Cu jumătate de an înaintea alegerilor, dl. Boc nu-și asumă așa riscuri. Cumsecădenia proverbială l-a mai salvat o dată, toți pleacă acasă mulțumiți că, iată, a mai trecut un an fără să facă nimic.

Nici o problemă. Din ce se-arată până acum, oferta electorală din vară aduce mult ceruta alternativă. Până acum și-au anunțat candidatura, oficial sau pe la colțuri, o întreagă faună de cutre și netrebnici, unul mai toxic decât altul, ca să fie diversitate și să avem de unde alege. Nu de alta, dar proiectele propuse în documentele făcute în luni de muncă și după mii de ore de studii vor rămâne oricum la prăfuit prin sertare.

Că sunt cumsecade sau lichele, primarii parcă își capătă la jurământ al şaselea simţ, care îi împiedică să ia măsurile necesare dacă nu aduc dividende electorale sigure și la termen. Altfel, despre dl. Boc rămâne cum am stabilit: un om cumsecade, bun de pus pe rană.