Pornit de jos, din praful Grigorescului, şi-a construit cariera de cărător de geantă pornind din partidul la modă în Clujul epocii, PRM, ca mână dreaptă a altui politruc de seamă, Petru Călian. Când acesta a trecut la PC-ul lui Felix, tânărul argat de nădejde a dat primele semne de răzvrătire și a început să-și caute altă geantă, până când, dintr-o geantă într-alta, a ajuns aproape de vârful ierarhiei locale de partid în PNL.
Nu s-a mişcat un muşchiuleţ pe faţa fruntaşilor intelectualităţii liberale când sfertodoctul Seplecan făcea pe zbirul prin şedinţe în virtutea unicului talent neasemuit al său, acela cu care învârtea volanul în stânga liderului suprem Marius Nicoară. Nici când au aflat că servea savarine minore prin stabilimente obscure de tipul Nana Club, în scopul desăvârşirii instinctelor studioase ale d-lui. Călian şi ale amicilor lui, liberalii nu s-au dovedit mişcaţi. De dosarul penal, dinspre DIICOT nu se mai aude nimic, doar matroana stă şi-şi numără firfiricii la răcoare. Mulţi dintre onorabilii domni cu incontinenţă de prohab au cam ieşit din prim-plan, doar aranjorul Seplecan a săltat pe nesimţite treptele ierarhiilor, până în fotoliul de preşedinte al CJ.
Dacă îndrăzneşte cineva să susţină că promovarea sa se bazează pe calităţile de lider, pe aptitudinile de care a dat dovadă în managementul public sau pe alte bla-bla-uri pe care le spui la televizor, l-aş ruga să nu ne ia pe toţi de proşti. Omul a terminat chinuit un liceu, iar câţiva ani mai târziu se gândea că poate ar fi bine să aibă şi el o diplomă de facultate, nu că l-ar fi mânat vreo pasiune în viaţă, nu că ar fi avut vreo poftă irepresibilă de cunoaştere, doar că nu se face să-ţi rămână CV-ul proptit în subţirimea unui liceu sportiv.
De la atâta şcoală, i s-o fi aplecat în aşa hal, încât acum abia mai reuşeşte să silabisească două fraze citite de prin notiţele pregătite de consilieri. Rege neîncoronat (încă) al anacolutului, dl. Seplecan ridică meteahna la rang de artă, pe culmi recent părăsite de înaintaşi de marcă, alde Vanghelie, într-un spectacol de stand up comedy involuntar și indezirabil. Când dl. Vákár, vorbitor nativ de maghiară, de pe scaunul alăturat, simte nevoia să-şi muşte falca dinăuntru ca să nu izbucnească în hohote de râs, atunci ştii că ai ajuns la un nivel superior de siluire a logicii şi limbii române. Aferim!
O altă expresie a genialităţii conducătorului s-a dezvăluit în vizitele de lucru la obiectivele publice de pe raza judeţului. Prin simpla pipăire a prafului şi bolovanilor de la faţa locului, dl. Seplecan a constatat, într-o sumedenie de situaţii diferite, proasta calitate a lucrărilor de asfaltare a drumurilor, respectiv nevoia de a continua investiţiile la pista de la aeroport. Ca un strateg al timpurilor noastre, doar o inspecţie scurtă a fost de ajuns pentru a da soluţia: desfiinţăm regia de drumuri, îi dăm afară pe toţi neaveniţii din alte partide şi-i punem pe neaveniţii noştri. Prin grija primarilor prieteni, posteritatea îi va ridica statuie în fiecare comună în care, graţie luminii călăuzitoare a sfaturilor sale plătită pe contracte de consultanţă, firmele de casă vor rade asfaltul de doi bani aşternut nevolnic de firmele de casă ale concurenţei şi îl vor înlocui cu altul, pe care îl vor pipăi de Ziua Cârtiței, înjurându-şi în barbă, urmaşii lui în fruntea bucatelor.
Când vechiul copil de trupă şi-a întâlnit aleasa inimii, iar nunta la Castel(ul Bánffy) era aranjată în primul weekend de TIFF 2014, toată natura a primit vestea cu entuziasm: era taman vremea desprimăvărării. Doar organizatorii festivalului de film nu au fost prea încântaţi, că se vedeau obligaţi să-şi rearanjeze planurile, iar tradiţia „weekend-ului la Castel" trebuia ajustată din scurt. Cu invitaţiile trimise, naşii Mănescu de la Capitală antamaţi, Castelul pregătit pentru domn şi domniţă, evenimentul s-a fâsâit fără explicaţii oficiale, doar invidioşii vorbind despre cum miresei i s-a umplut subit paharul de la nenumăratele escapade amoroase ale lui ginerică. Răutăţi.
Un an şi câteva trepte ierarhice mai târziu, la TIFF 2015, Tudor Giurgiu vorbea la festivitatea de deschidere despre un politician, „un domn foarte tânăr (care) dădea din coate disperat, voia invitaţii oriunde, voia să se vadă, să fie, să apară." Fără să i se fi pronunţat numele, toată asistenţa îl cunoştea, Mihai Seplecan, care ceruse invitaţii cu zecile, în speranţa că neantu-i dintre urechi s-ar înlocui cu preaplinul de cultură din sălile de cinema, printr-un banal proces de osmoză. Drept dovadă că întrepătrunderea a eşuat lamentabil, la câteva săptămâni după TIFF dl. preşedinte încă nenumit oficial recidivează cu o altă pildă exemplară de minte scurtă și tupeu lung.
Într-o scrisoare trimisă tuturor entităţilor din subordinea CJ, le impune şefilor acestora ca la orice manifestare publică organizată sau iniţiată să invite conducerea CJ Cluj pentru a participa la deschiderea evenimentului şi să transmită mesajul preşedintelui, iar la momentele festive şi de bilanţ să fie menţionată relaţia de subordonare şi colaborare cu CJ-ul. Mai mult, orice interacţiune cu presa ar urma să se petreacă doar cu aprobarea lui, iar preşedintele să fie invitat la toate conferinţele, seminariile, colocviile şi cursurile organizate. Ceea ce explică limpede, printre altele, exerciţiul de tâmpenie colectivă de acum 10 zile, cu conferinţa de presă de la 5 dimineaţa, de la Aeroport, precum şi prezenţa saturantă a d-lui. Seplecan prin presa locală.
Veţi spune că trece, asta e, un mic blackout al liberalilor clujeni, altfel băieţi spilcuiţi şi respectabili, anul viitor or găsi ei pe altcineva, totuşi... Vă readuc aminte că în 2016 preşedintele de CJ nu va mai fi ales direct, ci se va tocmi la masa noilor consilieri judeţeni dintre cei aleşi. Iar dacă dl. Seplecan şi-a găsit acum destui şantajabili sau nesătui, după caz, cât să-şi construiască o supermajoritate stabilă, ce l-ar putea împiedica să rejoace aceeaşi carte la anul?
Ba cu deasupra de măsură, că până atunci mai are timp să culeagă informaţii compromiţătoare, să-și îmbogățească rețeaua de atârnați și atârnători şi să-şi refortifice argumentele. Ne vom pune stânga la ureche şi dreapta în gât când d-nii. Nicoară şi Buda ne vor zâmbi șăgalnic de pe toate gardurile și ni-l vor prezenta ca pe un Mesia al judeţului, nu mai este mult de aşteptat până la asta.
Şi toţi vom înţelege de unde le răsare admiraţia. Şi ne va fi din nou ruşine de ruşinea neruşinaţilor.
