Nu-i lăsați să nu ne lase să trăim!

Asist de aproape 25 de ani la decăderea noastră. Am rezistat la orice tentativă de anulare a noastră, este momentul să o facem și acum. De 25 de ani aud numai de austeritate, de o economie ba în cădere, ba în "duduială". Asistăm și, din păcate, suntem parte a unei minciuni generale, pentru că am fost și încă suntem lipsiți de reacție. De 22 de ani lucrez în presă și vă pot spune cu sinceritatea pe care ați aflat-o de pe frecvența REALITATEA FM Cluj că în toți acești ani am învățat să nu mai cred naiv în tot ceea ce mi se spune. Ne-am degradat uman și profesional atât de adânc, inclusiv în domeniul presei, încât orice încercare de inoculare și de manipulare din partea presei centrale, uneori chiar și cea locală sau regională, îmi repugnă total.

Fiind posesorul unei conștiințe civice naturale, am participat la fiecare secvență de vot care a avut loc, de când am împlinit vârsta legală care mi-a permis această opțiune. Din păcate pentru mine, poate și pentru mulți alții, niciodată votul pe care l-am dat nu s-a dovedit a fi unul inspirat, pentru că opțiunile mele electorale s-au dovedit a fi demne întotdeauna de opțiunea secundă a electoratului care și-a exprimat votul. Dar nu am abandonat și nici nu m-a dezarmat singur. Am mers înainte indiferent de consecințe. Și la fel voi face și în doi (2) și 16 noiembrie. Voi alege cu mintea și simțurile încordate la maxim, căci am ajuns să mă simt sufocat de nesimțirea celor care ne conduc. Ne-au fost furate sute de mii de voturi la fiecare secțiune de vot și am fost prejudiciați de opțiunea cea mai coerentă. Nepăsarea și uneori neputința ne-au adus aici. În timp ce unii sărăbătoresc 25 de ani de la ieșirea de sub flagelul numit comunism, noi sărbătorim în fiecare zi bucuria de a fi reușit să punem o pâine pe masă familiilor noastre.

Fostul ambasador al SUA în România, Nicholas Taubman, și-a asumat curajul lui Moise, acela de a nu fi crezut și, cu toate acestea, curajul de a încerca să ne despice ceața care planează asupra rațiunilor noastre, spunându-ne clar și răspicat: "Aveți resurse de petrol și gaze mai mari decât tot ce ați extras în ultima sută de ani!". Îl aude cineva, în afara celor care-și doresc anularea completă a noastră și a celor câțiva asemeni mie? Eu zic că da. Suntem tot mai mulți cei care ridicăm capul. Curând vom ridica și vocea. Nu mă refer absolut deloc la un război civil, pentru că s-ar putea interpreta și astfel, mă refer strict la sancționarea clasei politice actuale. Cică în dosarul Lukoil prejudiciul nu ar fi de "doar" 230 milioane euro, ci de 700 de milioane, dar RTV-istul Sebastian Ghiță and Co face eforturi majore prin tactica amenințării și manipulării să nu se afle.

Mă doare la cinci metri în fața gării din Varșovia de Ghiță și PSD-ul lui, cu tot cu conducătorul iubit Victor Viorel Ponta. Mă încearcă aceeași senzație vis-a-vis și de neamțul pârât de la Sibiu, domnul Klaus Werner Johannis, de "francezul" îndrăgostit mai degrabă de Budapesta decât de Parisul cel mare sau cel mic, Călin Popescu-Tăriceanu, de luptătorul fragil și nevrotic al dreptății Monica Macovei D'Arc, de Miss Senzualitate și Bunătate trupeasco-sufletească, vajnică urmașă a trădătoarei iubirii din Troia, madame Elena Udrea. Da! Afirm că îmi place Teodor Meleșcanu, pentru că este singurul care are un program aferent atribuțiilor instituției prezidențiale. Are suficientă experiență în diplomație încât să poate gestiona cel mai corect situația geopolitică a României în contextul actual, unul deloc fericit. Dintre toți candidații, el este singurul priceput la negociere în situațiile de criză, precum cea de față, sau poate este cel mai pregătit, asta în cazul în care mie îmi scapă ceva.

Nu spun să mergem la vot împotriva noastră, împotriva disprețului nostru profund cu care ne-au procopsit politicienii de după ‘89. Spun să mergem să votăm doar pentru că votul nostru, al fiecăruia dintre noi, îl poate opri pe cel care nu ne merită ca popor, ca și conștiință. Votați cu cine vă doriți, dar votați! Singurul apel este la conștiința noastră, pentru că toți avem ceva de apărat. Respectiv o țară, o Românie care aparține inclusiv generațiilor care vor urma.