Aveam dreptate, nu era de bine. Aflu că, deși locuința mi-e asigurată împotriva și celor mai absurd-imposibile riscuri încă de când am contractat creditul, că altfel nu mi l-ar fi aprobat, nu mai este de ajuns. Musai să-mi fac și asigurare obligatorie a locuinței (PAD), de 20 de euro pe an, care acoperă doar riscul de dezastru natural, definit de lege drept "cutremure de pământ, alunecări de teren și inundații, ca fenomene naturale", adăugând explicit că nu contează că riscurile amintite îmi sunt deja acoperite de asigurarea facultativă. Cică dacă nu mă conformez, capăt amendă și, mai mult, polița de asigurare facultativă "nu mai este valabilă". Iar asta nu se poate, conform contractului de creditare. Deci, dacă nu o să închei PAD-ul din proprie inițiativă, o să o facă banca în locul meu, dacă binevoiesc să le las în cont 20 de euro, iar pe mine mă vor anunța ulterior ce și cum.
Mă plesnesc ardelenește peste frunte a pagubă. Vasăzică, o să fiu - de voie, de nevoie - dublu asigurat în caz de dezastre naturale a căror incidență la noi, la blocurile din Mănăștur, este cu puțintel mai mare decât probabilitatea găsirii unor vagi urme de onoare în comportamentul celui mai periculos izmenar general al țării, adică asimptotic spre zero barat. Desigur, am apreciat încă de la semnarea poliței facultative grija deosebită a societății de asigurare de a se gândi la cele mai absurde situații în care aș putea să-mi pierd casa, dar am înțeles că era un contract standard, în care trebuie precizate toate situațiile posibile, nu doar cele probabile. Dar acum, statul român vine și mă obligă să o mai fac o dată, pentru o sumă ce reprezintă cu certitudine bani aruncați pe fereastră și aterizați într-un cont al așa-numitului Pool de Asigurare Împotriva Dezastrelor Naturale (PAID) - o asociere a 12 societăți de asigurare care, teoretic, și-au luat angajamentul să îi despăgubească pe cei afectați de unul dintre dezastrele naturale amintite.
Pentru județul Cluj, statisticile PAID arată că doar 14,66% din locuințe au asigurare obligatorie din cele peste 320.000 de locuințe, adică exact 47.095 de locuințe (la sfârșitul lunii trecute). Totalul daunelor plătite pentru aceste locuințe se ridică la suma neverosimilă de 4.252 de lei! Un calcul simplu ne arată că suma cheltuită cu daunele este de 0,1% din suma încasată. Mi se pare o afacere bunicică.
Am înțeles, este vorba despre o măsură cu rol social, de protecție a unei părți năpăstuite din populație, prin solidaritatea arătată de cei mai norocoși. Dar, privind lucrurile mai în amănunt, vedem că nu e chiar așa. De pildă, în județul Vrancea, cel mai afectat de cutremure, gradul de cuprindere în asigurare este nesemnificativ mai mare decât la Cluj, 16,28%. În Buzău și Covasna, tot pe-acolo. Ne mai aducem aminte de la tura trecută de inundații, prin Oltenia, că premierul Ponta și noul său șef Dragnea se plimbau că barca pneumatică împinși de jandarmi prin sate făcute una cu pământul, dar în care nici măcar o singură casă nu avea asigurare obligatorie, cum recunoștea la vremea respectivă un primar calamitat. Cel mult facultative, dacă erau construite recent și proprietarii fuseseră obligați de bănci, prin contractele de credit. Ideea de la care s-a plecat o fi fost bună, dar (in)utilitatea ei s-a dovedit în acele cazuri: tot statul a trebuit să suporte pagubele, să plătească reparațiile și, uneori, chiar să construiască locuințe noi, mai ales în anii electorali. Chiar și azi îmi răsună în timpane vocea mieroasă a premierului fost candidat prezidențial care promitea cui i se nimerea în cale că le dă bani, de parcă i-ar fi dat din propria teșcherea, ca un stăpân de bumbăcărie lovit subit de patima milosteniei.
O situație specială este în cazul proprietarilor de locuințe în clădiri cu risc seismic. Legea spune că acestea nu pot fi asigurate prin poliță obligatorie pentru niciunul din riscuri, până după terminarea lucrărilor de consolidare a clădirilor. Or, după modificările aduse, proprietarii nu vor putea să încheie nici poliță facultativă (chiar dacă ar găsi o societate de asigurări care să accepte încheierea poliței), pentru că nu au una obligatorie, iar de aici cercul vicios în care sunt prinși oamenii cărora statul le interzice practic să își asigure locuința.
Oare de ce or fi atât de puține polițe încheiate? Mulți dintre proprietari pur și simplu nu au bani. 10 sau 20 de euro anual sunt sume infime pentru orășeni, dar la țară, unde se află cel puțin jumătate din totalul locuințelor, suma nu este de lepădat. Apoi, sunt destui cei care cred cu îndreptățire că riscurile asigurate sunt complet improbabile în cazul locuințelor lor. Cocârjați de povara fiscală impusă de un stat interlop, nu le mai arde de altruism și solidaritate când același stat le impune o nouă dare sub forma unei asigurări obligatorii. Desigur, mai sunt cei care, la fel ca mine, au încheiat o asigurare facultativă îndeajuns de acoperitoare. De conformarea tuturor acestora trebuie să se ocupe primarii, care au datoria să constate și să aplice sancțiuni. Atâta doar că în România aproape fiecare an este unul electoral, iar primarii au nevoie de toate voturile, mai ales de cele ale majorității fără asigurare obligatorie. Mai mult, datele privindu-i pe aceștia sunt la PAID și se întâmplă ca traseul informațiilor în stufărișul birocratic să se împotmolească întotdeauna undeva, fără să mai ajungă la primari.
Dar, când oamenii statului și prietenii lor sunt chitiți să facă bani, îi scot și din piatră seacă. Aidoma băncilor, care au înțeles că este mai simplu să-i stoarcă temeinic pe bunii platnici decât să se chinuie cu convingerea sau executarea rău platnicilor, la fel face și statul. Preferă să crească sumele cerute celor care se conformează, decât să-i prindă și să-i ardă pe cei care se fac că plouă. Deci, dacă avem proprietari care sunt dispuși să plătească pentru asigurări facultative, o să-i rugăm obligat-forțat să fie solidari și să crească puțintel gradul de acoperire al asigurătorilor obligatorii. După care ieșim la televizor să ne lăudăm că le-am ieftinit gherțoilor apa.
Altfel, după toată tărășenia, pot spune că PAID a reușit marginal să-și îndeplinească unul dintre obiectivele importante pe care și le-a propus: mi-a crescut puțin nivelul de informare cu privire la beneficiile asigurărilor de locuințe. Așa încât acum pot să-i înjur în gând și mai cu patos, dar măcar o fac în cunoștință de cauză.
