Relaţia dintre comerţ şi medicină, analizată la Cluj

Atelierul se desfăşoară sub egida Universităţii de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu" din Cluj-Napoca, într-un cadru informal de discuţii multi-şi transdiciplinare, "focalizate pe chestiuni considerate ca aparţinând medicinii, dar care se află de fapt la confluenţa diferitelor specialităţi ce studiază omul - filosofia, psihologia, sociologia, antropologia, istoria, dreptul, teologia, literatura etc.. Şi care sunt rareori - sau cu prea multă precauţie - abordate în acest fel", după cum spun organizatorii.

„Există vreo legătură între comerţ şi medicină? După Hipocrate, interesele comerciale sunt străine de tradiţia medicală; cu alte cuvinte răspunsul este unul negativ. Din acest punct de vedere, între spital şi întreprinderea comercială diferenţierile sunt mai mult decât evidente. Prin urmare, va fi important de punctat ce deosebeşte medicul de comerciant, pacientul de client şi, nu în cele din urmă, pacientul de marfă. Căci, cu toată contradicţia aparentă, între medicină şi comerţ există relaţionări deoarece practicarea medicinii nu se realiza fără materiale, instrumentar etc. Dar raporturile se pare că nu s-au oprit la acest nivel de vreme ce codurile de etică profesională (şi nu numai) sancţionează săvârşirea anumitor fapte fie de către medici, fie de către comercianţi. Standardele legale trebuie respectate pentru că abaterea de la ele creează nu doar situaţii ilegale, ci şi imorale, ba chiar deprofesionalizează. Bunăoară, nu se mai poate numi medicină ci comerţ cu medicină efectuarea de operaţii şi investigaţii avantajoase pentru medic şi fără finalitate pentru pacient. După cum în aceeaşi categorie se înscrie şi un anumit tip de condiţionare în spitalele publice. Însă practicarea medicinii este business nu doar la nivel privat (cabinetele şi spitalele private se pare că folosesc o practică de succes), ci şi la nivel public: în general „costul spitalizării", între altele, poate constitui un indicator al „afacerii"? Performanţa şi aprecierea unei unităţi medicale nu se rezumă numai la capitolele „profit" sau „pierderi", oricât de „mercantilă" ar fi întreprinderea (ca dovadă că există locuri blamate pentru practicile extrem de oneroase, dar frecventate pentru anumite reuşite curative).Dar funcţionarea spitalelor în România poate fi redusă la o ecuaţie economică? Casa Naţională de Asigurări de Sănătate decontează serviciile prestate, fapt care poate feri de tentaţia de a efectua cât mai multe analize în scopul creşterii volumului de plăţi? Teoretic o astfel de ipoteză nu poate fi exclusă: practic, realizarea ei este sever cenzurată de lipsa de fonduri şi risipirea lor ar însemna colapsul activităţii spitaliceşti. Este medicina o afacere? Deşi răspunsul teoretic este negativ, în practică se pot constata răspunsuri care din punct de vedere formal sunt pozitive (însă defavorabile prin implicaţii). În fond, acesta este un tribut plătit pentru o serie întreagă de lacune: de la lipsa unui învăţământ vocaţional până la reacţia anemică a diverselor instituţii cu un oarecare rol în această direcţie", spune lectorul.