Cea mai veche fabrică din Cluj funcţionează de un secol şi jumătate GALERIE FOTO / VIDEO

Cea mai veche fabrică din Cluj are aproape un secol şi jumătate de activitate neîntreruptă, dar şeful acesteia spune că întreprinderea se află în acest moment în cel mai greu moment din istorie.

Platforma industrială pe care funcţionează Remarul "16 februarie" are o suprafaţă de nu mai puţin de 14 hectare, înţesată cu hale, zone de manevră şi căi ferate. Acestea sunt de altfel elementul definitoriu al fabricii: ca muncitorii să aducă vagoane şi locomotive la reparat, apoi să le gareze în halele potrivite, campusul e presărat cu şine de cale ferată. Pe unele dintre acestea zac de mai multă vreme locomotive dezafectate, unele vechi de decenii. Aici s-a lucrat neîntrerupt timp de 142 de ani iar în momentele "de glorie" ale fabricii statul de plată număra câteva mii de poziţii.

"Dar acum situaţia e critică, e poate cel mai greu moment din istoria fabricii", spune directorul Florentin Bărbuceanu. "Datoriile CFR la noi sunt de 40 de milioane de lei, bani pe lucrări deja efectuate, pe care ei îi rulează, o asemenea sumă de încasat e greu de dus în spate; suntem singura fabrică de reparat locomotive din România în acest moment, dar nu avem nicio comandă de la CFR, aşa că trebuie să trecem la o politică de tranziţie, de la 100% comenzi pentru CFR, către alţi operatori".

Aşa se întâmplă şi în acest moment, spune Bărbuceanu: nicio comandă pentru CFR, în schimb contracte cu compania de cale ferată din Bulgaria pentru repararea vagoanelor,, cu operatori privaţi de marfă şi de călători şi cu o serie de companii care folosesc locomotivele pe platformele industriale, cum ar fi complexurile energetice Craiova şi Turceni.

Remarul a anunţat în 2010 încheierea unui parteneriat cu gigantul canadian Bombardier, pentru construcţia de trenuri de mare capacitate la Cluj, sub licenţă Bombardier Transportation, şi distribuirea acestora exclusivă în România, Bulgaria, Grecia, Croaţia, Bosnia şi Serbia. Remarul anunţa atunci că va angaja 500 de noi salariaţi şi un număr total de 2.500 de locuri de muncă nou-create până în 2014. Deocamdată însă, promisiunile nu s-au concretizat. „Ca să începem producţia, avem nevoie de comenzi, care deocamdată nu au venit. Luni dimineaţa participăm la o licitaţie la CFR Infrastructură, pentru construirea unui automotor laborator, care să testeze tronsonul de cale ferată reabilitat Simeria - Braşov. Participăm la licitaţie împreună cu Bombardier şi, dacă vom câştiga, începem producţia în octombrie", spune Bărbuceanu.

ziuadecj.ro l-a găsit şi pe unul dintre cei mai vechi angajaţi ai fabricii. Ioan Balog are 57 de ani, mai are un an şi jumătate până la pensie „dacă nu se răzgândesc şi schimbă legea", şi munceşte la Remarul încă de pe băncile şcolii - din 1970 la şcoală şi din 1973 angajat cu acte în regulă. „Când am venit eu în fabrică", spune el, „aici erau doar ateliere de reparaţii, era o şură de lemn în loc de hală. După câţiva ani au început angajările şi s-a ajuns la 3.500 de oameni, se reparau 56 de locomotive pe lună".

Balog s-a angajat ca frezor şi a rămas la acelaşi banc de lucru aproape 40 de ani. „Sunt mulţi şi să-i numeri, darmite să vii aici în fiecare zi; mai mult am stat aici, decât acasă". Nu mulţi angajaţi se pot lăuda cu acestă performanţă: de fapt, numărul salariaţilor a scăzut de cinci ori în 20 de ani, de la un număr de aproximativ 2.000 de salariaţi la Revoluţie, la 400 în acest moment. „Am păstrat deschise toate secţiile pentru că pentru materialul rulant sunt piese specifice pe care nu le poţi face prin colaborări cu alte firme ci ai nevoie de scule speciale, şi atunci eşti obligat să menţii deschise toate secţiile, chiar dacă activitatea e redusă", spune Bărbuceanu. Remarul menţine deschise astfel secţiile de rotărie, hala de demontare-montare, cea de reparaţii motoare diesel, de reparaţii maşini electrice, reparaţii aparataj electric, montaj vagoane şi vopsitorie, dar o turnătorie, o forjă şi un atelier de turnat componente din cauciuc, la capacităţi mai mici. O soluţie pentru Remarul ar putea fi repararea tramvaielor care circulă prin Cluj, spune directorul fabricii. „Am trimis o adresă la Primărie în care ne-am arătat disponibilitatea: am putea pune sisteme de sonorizare în tramvaie, am putea înlocui interiorul, am putea monta sisteme de aer condiţionat; deocamdată ne-au spus că analizează cererea, n-am primit încă un răspuns de la ei".

Remarul „16 februarie" a fost înfiinţată în anul 1870, o dată cu deschiderea tronsonului de cale ferată Cluj Napoca - Oradea, ca atelier de cale ferată; iniţial repara vagoanele şi lomotivele cu abur. Fabrica a devenit şi producător de material rulant, după ce în 2010 a prezentat modelul de locomotivă Carpathia, ce costă între 1,5 şi 1,9 milioane de euro, şi care a fost proiectată şi fabricată integral în halele fabricii clujene. Din cauza datoriilor CFR, Remarul a achitat cu întârziere salariile muncitorilor în luna martie, fapt ce a dus la un protest spontan în fabrică.

Istoricul Tudor Sălăgean spune că, la o asemenea vechime, fabrica din spatele gării are un potenţial istoric „de o valoare deosebită". „Este o societate legată de istoria căilor ferate din Transilvania şi faptul că aceste căi ferate sunt administrate de stat e o garanţie a continuităţii", spune el. „În anii interbelici acolo îşi găseau mai uşor de lucru românii care se stabileau în Cluj. Are o importanţă foarte mare pentru istoria oraşului. A asigurat pe lângă locurile de muncă şi un plus de cunoştinţe tehnice de care a profitat întreaga industrie clujeană. Ne putem întreba dacă nu e şi deţinătoarea unui patrimoniu industrial de o valoare deosebită, poate reprezintă ea însăşi un patrimoniu industrial". De altfel, una dintre clădirile fabricii, fosta cazangerie, a atras atenţia specialiştilor în patrimoniu industral şi ar putea fi inclusă într-un traseu turistic de profil. Vezi aici detalii