Premiul cel mare de la TIFF: “Oslo, 31 august”. Povestea

Anders este un tânăr norvegian. Nu, de fapt, este un tânăr "universal", doborât de dependenţa de droguri - "cocaină, ecstasy, chiar şi heroină". Se află la finalul unui program de dezintoxicare, este "curat" deja de 10 luni şi vrea să ia viaţa de la capăt. Are anumite exemple încurajatoare în jur, însă nici unul nu pare să fie un model potrivit pentru el, rămânându-i oarecum străine. În fapt, acesta pare să fie filonul central al poveştii - distinsă la TIFF şi cu premiul pentru cel mai bun scenariu: personajul principal nu-şi găseşte locul, nu se regăseşte, senzaţie accentuată şi de lipsa unor răspunsuri coerente la încercarea de a-şi reînnoda relaţiile de prietenie, iubire. O problemă universală, prilej de meditaţie pentru fiecare spectator.

"Oraşul" nu îi oferă altceva decât lucrurile de care dispune: modelul unei familii cu o viaţă banală, liniştită, dar totuşi de convieţuire armonioasă, tineri care se distrează, angajatori ce etalează exigenţele necesare ocupării unui post. Anders (remarcabil jucat de Anders Danielsen Lie) priveşte destins toate întâlnirile, "intră în joc", cum s-ar zice, dar neîmplinirea, nemulţumirea devin evidente. Provocarea de a găsi resursele unei "reinserţii" sociale este deopotrivă o provocare a fiecărui om confruntat cu o perioadă dificilă în viaţă, care "a călcat strâmb" şi care acum caută reintegrarea, un nou start. Acest lucru nu este facil, iar "Oslo, 31 august" îl edifică. Principala temă de reflexie este atât deznodământul, trist, cât şi ceea ce îl prefaţează, contextul, în care un suflet poate renaşte sau se poate prăbuşi. Ultima proiecţie a "Oslo, 31 august" la TIFF, programată duminică, de la ora 23:00, la Odeon Cineplex, a fost şi cea care a încheiat şirul proiecţiilor din acest an din cadrul festivalului.