De ce ultima femeie executată prin spânzurare în Marea Britanie a primit grațiere condiționată din partea regelui Charles

Ultima femeie spânzurată în Marea Britanie la vârsta de doar 28 de ani a primit o grațiere condiționată postumă în urma dovezilor care arată că a fost victimă a violenței domestice, scrie The Guardian. 

Miercuri, viceprim-ministrul și secretarul justiției, David Lammy, a anunțat în parlament că, la sfatul său, regele Charles i-a acordat lui Ruth Ellis o grațiere condiționată, notează The Guardian. 

Ruth Ellis a fost executată în 1955, la vârsta de 28 de ani, după ce l-a împușcat mortal pe partenerul ei, David Blakely, pe care îl cunoscuse cu doi ani mai devreme, în timp ce lucra în clubul de noapte pe care îl conducea.

Cererea de grațiere a fost depusă de patru dintre nepoții lui Ellis, care au spus că vina ei ei a fost profund influențată de violența domestică, traume și circumstanțe care nu au fost niciodată recunoscute în mod corespunzător la procesul ei.

Aceasta reflectă faptul că, dacă cazul ar fi fost audiat astăzi, este posibil ca apărările parțiale ale pierderii controlului sau ale responsabilității diminuate să fi putut fi prezentate unui juriu. Dacă ar fi fost acceptate, acestea ar fi putut reduce condamnarea ei de la crimă la omor din culpă.

Nepoata lui Ellis, Laura Enston, a declarat: „Această grațiere nu anulează ceea ce s-a întâmplat acum 71 de ani. Nu restaurează viețile care au fost distruse – copiii lăsați în urmă, anii pierduți. Dar spune, formal și definitiv, că Ruth nu ar fi trebuit executată; că sistemul judiciar a dezamăgit-o. Această recunoaștere contează profund pentru familia noastră.

Ruth a fost victima unui abuz susținut și brutal. Copiii ei – mama și unchiul nostru – nu și-au revenit niciodată. Unchiul meu și-a luat viața; trauma mamei mele a făcut-o incapabilă să fie părintele de care aveam nevoie. Umbra execuției lui Ruth a căzut peste două generații. Am dus o rușine pe care nu ne-a fost niciodată permisă.”

O grațiere condiționată nu afectează condamnarea în sine, ci înlocuiește pedeapsa impusă de instanță cu o pedeapsă mai mică. Pentru Ellis, aceasta înlocuiește pedeapsa cu moartea cu o condamnare la închisoare pe viață. Ellis, care era mamă singură a doi copii în momentul morții sale, a fost portretizată ca o „ucigașă cu sânge rece”. Ulterior, au apărut dovezi că Blakely, un pilot de curse, a abuzat-o fizic și emoțional.

Conform relatărilor lui Ellis, ale prietenilor, medicilor și martorilor ei, a fost agresată în public, împinsă pe scări, lovită atât de tare în ureche încât a surzit pentru scurt timp, a pierdut sarcina după ce a fost lovită în stomac, a fost învinețită și amenințată cu moartea.

Impactul abuzului asupra stării emoționale a lui Ellis nu a fost luat în considerare în timpul procesului. Judecătorul le-a spus juriului să nu ia în considerare faptul că fusese „tratată urât de iubitul ei” ca apărare. Apărarea răspunderii diminuate a devenit parte a legii abia în 1957, iar pierderea controlului a fost introdusă abia în 2010 ca înlocuitor pentru apărarea provocării.