Cum își păstrează pictorii lucrările intacte. Iată secretul

Cum își păstrează pictorii lucrările intacte. Iată secretul
| Foto: IgorVetushko - Depositphotos.com

Cercetătorii au descoperit că este util să se lucreze cu un ou atunci când se pictează cu ulei, deoarece adăugarea de gălbenuş poate preveni încreţirea, îngălbenirea şi problemele legate de umiditate. Se crede că oul a fost folosit de artişti precum Botticelli şi Da Vinci pentru reglarea fină a proprietăţilor picturii în ulei.

Utilizarea oului ca mediu de legare a pigmenţilor, o formă de vopsea cunoscută sub numele de tempera de ou, are o istorie îndelungată, apărând în lucrări precum picturile murale din Palatul lui Nestor din Pylos, care datează din anul 1200 î.Hr.
 
Dar în secolul al XV-lea a avut loc o schimbare în picturile europene, care a dus la utilizarea uleiului ca liant, o abordare preferată de primii pictori olandezi, precum Jan van Eyck.
 
În ciuda acestei schimbări, oul a fost găsit în operele unor artişti din vechii maeştri, precum Sandro Botticelli şi Leonardo da Vinci, printre lucrările primului numărându-se şi Lamentaţia asupra lui Hristos mort, în care se regăseşte utilizarea oului în ulei, potrivit The Guardian, potrivit Mediafax.
 
Acum, oamenii de ştiinţă spun că au noi informaţii despre motivul pentru care aceşti artişti ar fi putut adăuga acest ingredient în vopselele lor de ulei. „[Oul] este folosit pentru modificarea şi reglarea fină a proprietăţilor vopselei", a declarat Dr. Patrick Dietemann de la Institutul Doerner din Germania.
Cum au descoperit cercetătorii prezenţa oului în picturi celebre
Scriind în revista Nature Communications, Doerner şi colegii săi relatează cum au explorat această problemă prin crearea a trei tipuri de vopsea.
 
Primul a fost realizat din pigment măcinat cu ulei de in, al doilea a folosit acelaşi amestec, dar cu adăugarea câtorva picături de gălbenuş de ou, iar al treilea a fost creat prin amestecarea unui pigment cu o soluţie de gălbenuş de ou diluat, după uscare, acesta a fost măcinat şi dispersat cu ulei.
 
Rezultatele relevă modul în care gălbenuşul poate influenţa rigiditatea vopselei, în funcţie de modul în care este adăugat şi de pigmentul utilizat.
 
„Prin schimbarea tehnicii de preparare se pot modifica proprietăţile vopselei. Astfel, două vopsele cu aceeaşi compoziţie pot avea microstructuri diferite şi acest lucru va duce la proprietăţi diferite", a declarat Dr. Ilaria Bonaduce, unul dintre autorii studiului de la Universitatea din Pisa.
 
Echipa a descoperit că se pot obţine vopsele de ulei foarte rigide prin adăugarea câtorva picături de gălbenuş de ou, ceea ce permite aplicarea vopselei în straturi groase care nu se împrăştie, cunoscută sub numele de impasto. „În plus, rigiditatea straturilor inferioare de vopsea previne crăparea [sau] încreţirea suprafeţei vopselei în timpul uscării", a declarat profesorul Norbert Willenbacher, unul dintre autorii studiului de la Institutul de Tehnologie din Karlsruhe.
 
De asemenea, echipa a descoperit că umiditatea a avut o influenţă mai mică asupra proprietăţilor vopselei albe de plumb atunci când vopseaua a fost realizată prin uscarea pigmentului cu gălbenuş de ou înainte de a fi măcinat şi adăugat ulei. „[Gălbenuşul] protejează vopselele de modificările nedorite cauzate de absorbţia de umiditate din mediul înconjurător, deoarece apa este captată în stratul de proteine [care înconjoară pigmenţii]", a declarat Willenbacher.
 
De asemenea, studiul relevă că gălbenuşul de ou a crescut, în general, timpul de uscare a vopselelor, o caracteristică pe care cercetătorii au atribuit-o proprietăţilor sale antioxidante, care ajută, de asemenea, la protejarea vopselelor de degradarea în timp.
 
În timp ce echipa a declarat că nu a fost posibil să excludă adaosurile neintenţionate de ou în vopselele de ulei, Bonaduce a spus că este probabil ca artiştii Old Master să fi fost conştienţi de beneficiile ingredientului. „Sunt destul de convins că ei nu cunoşteau explicaţiile chimice şi fizice ale ceea ce făceau, dar ştiau foarte bine ce făceau".

Comenteaza