Tufă fermecătoare, adevărat elixir al tinereţii, tonifică organismul şi îmbunătăţeşte memoria

Rozmarinul, planta  a fost cunoscut dintotdeauna ca un elixir al tinereţii datorită proprietăţilor de tonice asupra organismului, mai ales în cazul celor anemici sau aflaţi în convalescenţă. Se pare că rozmarinul combate procesele de îmbătrânire, iar persoanele care o consumă regulat sunt pline de energie şi optimism.

Originea plantei se află pe litoralul Mediteranei, de unde şi denumirea ştiinţifică compusă din două cuvinte latine, ros şi marinus, în traducere roua marii.

Cunoscut ca tonic pentru creier şi inimă, ceaiul de rozmarin este recomandat de specialişti şi pentru efectele sale de îmbunătăţire a memoriei, dar şi pentru rolul jucat în controlarea emoţiilor.

Celor care depun zilnic eforturi intelectuale, li se recomandă o cură de câte două-trei căni de infuzie de rozmarin pe zi. Ceaiul se prepară dintr-o linguriţă de plantă uscată şi marunţită peste care se toarnă o cană de apă clocotită care se lasă la infuzat zece minute.

Infuzia de rozmarin se recomandă şi în tratarea afecţiunilor digestive, în boli hepatice şi respiratorii, astenie şi surmenaj.

Pentru tratamente externe, infuzia trebuie să fie mai concentrată, se pun 50 de grame de plantă la un litru de apă clocotită. Infuzia de rozmarin aplicată extern întăreşte şi regenerează firul de păr, combate alopecia şi seboreea, iar datorită proprietăţilor sale cicatrizante, antiseptice şi antimicrobiene, este adjuvant în cazul unor dermatoze, plăgi deschise şi înţepături de insecte.

Rozmarinul poate fi cultivat în gradină sau în ghivece şi are un aspect de floare ornamentală datorită florilor sale albastre, albe sau roz.

Planta este cunoscută pentru rolul pe care îl are în bucătărie, rozmarinul proaspat, tocat mărunt se foloseşte mai ales in bucataria franceză şi italiană, la condimentarea mai multor preparate. Deoarece este o plantă puternic aromată, rozmarinul nu se foloseşte în cantitate mare, în preparate.