Karachteron la vechii greci denomina un ţăruş înfipt cu fermitate între două proprietăţi pentru a le delimita, metodă folosită până în zilele noastre. Scandalon era acelaşi tip de ţăruş folosit pentru a frâna căruţa prin fixarea lui între spiţe.
muncă, robiteală, caznă, slujbă, treabă, osteneală, toate sinonime de inspiraţie slavă. Pentru anumite realităţi existenţiale, limba latină nu a avut forţa de a impune idiomului românesc definiţii în uz. Prezenţa resurselor lingvistice slave e consisetentă şi bine primită; fără acestă influenţă morfo-fonetică dulceagă poezia românescă ar fi fost foarte săracă.
Gândurile legate de păguboasa plagă socială generată de impostură mi-au fost stârnite de o ştire care a plecat din frumoasa capitală a Banatului, ştire care anunţa că un pretins chirurg ortoped venit din Italia a executat peste 160 de operaţii, în mare parte pe coloana vertebrală, manopere medicale complexe pe o zonă foarte sensibilă şi complicat de restaurat a corpului uman.
Subiect inepuizabil, continuu frecventat, dezbătut cu insistenţă, impus, contestat, cultivat, atacat, apărat. Cuvântul în sine nu e malign, de altfel niciun cuvânt nu e vinovat de a fi, nici măcar tulburătorul cuvânt cancer, mai ales despărţit în silabe, însă în spatele nevinovatelor cuvinte uneori se manifestă realităţi şi fenomene de severă nocivitate.
Dincolo de a fi o mare sărbătoare, celebrată de toţi creştinii în momente diferite, realitatea Învierii lui Hristos e premisa Învierii tuturor ce luminează orizontul nostru existenţial. În lipsa nădejdii înveşnicirii existenţei noastre am pluti peste realităţile telurice imediate mai puţin decât a reuşit copilotul german Andreas Lubitz sau am face-o doar mai bine sedaţi decât el. Lipsită de perspectiva Învierii, lumea se poate organiza „nemţeşte" precum un mare spital de nebuni sau în cel mai bun caz îşi poate juca orwelian experienţe zootehnice bine cosmetizate.
Dacă ar fi să definim cauzele tragediei aviatice din Alpii francezi în limita unui singur cuvânt, cred că instabilitatea este ceea ce poate explica recenta dramă colectivă. În faţa unei drame ca aceasta, omul şi colectivitaţiile umane caută cu insistenţă explicaţii şi cu cât acestea sunt furnizate mai rapid şi emise de autorităţi credibile, cu atât mai bine pentru o minimă reechilibrare emoţională a celor ce asistă mai mult sau mai puţin implicaţi la evenimente. Explicaţiile în aceste situaţii au un rol eminamente terapeutic.
Una dintre dotările de bază ale omului, aşezată în arsenalul său constitutiv, este curiozitatea, dotare care a stat la baza evoluţiei, susţinerii şi dezvoltării individului şi a societăţii. Conştient sau nu, în spatele unor gesturi banale sau decizii majore, curiozitatea rămâne resortul de bază care ne mobilizează în raport cu lumea, mobilitate care implică împliniri, dar şi riscuri, deopotrivă curiozitatea făcând din noi repere de orientare pentru mediul ambiant.
O atitudine subsumată condiţiei umane post-adamice, regăsibilă în doze diferite oricărui individ, nici subsemnatul nu duce lipsă, poate tocmai faptul de a nara pe această temă este un exerciţiu ipocrit.
În limba română, cuvântul post e destul de consistent în privinţa sensurilor, având dublă sursă etimologică, latină şi slavă.
O temă aparent ciudată, dar nu inactuală, totuși o realitate care are suficiente date de factură culturală, subculturală (temă "fundamentală"a fenomenului manelistic), reper simbolic național (imnul nostru nu ignoră prezența dusmanului). Biblia tratează cu generozitate tematica vrăjmășiei, o insistentă preocupare având de asemenea știința modernă a psihologiei.
Recomandări: