Unul dintre cele mai impresionante momente ale călătoriei mele în Madagascar l-a constituit vizitarea unui sat al etniei Tànala, „oamenii pădurii". Odinioară stăpâni necontestați ai junglei, ei sunt siliți acum să trăiască în sate sărăcăcioase situate înafara rezervațiilor naturale menite să apere fauna rară și să atragă turiști de peste mări și țări.
„Aaa, mergi în Madagascar, la pinguini!" Să fie clar. Din capul locului. Da, am fost în Madagascar. Și NU, nu este nici urmă de picior de pinguin în Madagascar.
Nici acum, după atâţia ani, nu ştiu de unde a apărut. Îmi amintesc însă cu precizie că am găsit-o dormind pe pragul încăperii, cu intrare directă din stradă, care-mi servea drept birou acum 20 de ani.
Timp de milenii, omenirea a trăit în peșteri, bordeie, colibe, case, palate. În majoritatea acestor situații orizontul intelectual și moral al individului se limita la ceea ce putea cuprinde cu ochii. În ultimul secol, situația s-a schimbat uluitor.
Din cele mai vechi timpuri, minerii coborau în mină purtând o colivie cu un canar. Plăpânda zburătoare devenea tragicul garant al securității: când o găseau moartă din senin, minerii înțelegeau că în mină s-a acumulat ucigașul gaz grizu și ieșeau în grabă la suprafață.
Europa unită a pornit la drum cu mare tam-tam, cu ambiția de a fi un etalon al modernității, al puterii responsabile și al performanței care este închinată omului. Începând cu 1958, acest proiect a atras atenția întregii planete, pentru ca azi încrederea investită în el să se situeze la cote minime.
Târziu după miezul nopții, lihniți după o plimbare îndelungată prin centrul luxos al Vienei, ne-am oprit la un chioșc cu preparate reci din fructe de mare. Vânzătorul strângea grăbit tartinele cu icre negre în cutii mari de plastic. Ne-a umplut și nouă un platou, dar a refuzat banii: „Oricum le aruncăm!”
Poliomielita este o boală teribilă. Epidemiile se întind precum incendiul în lemnul uscat, afectând un număr imens de oameni, lăsând în urmă un mare număr de morți și schilozi pe viață. Fresce și stele din vremea faraonilor Egiptului ne prezintă victime ale acestei necruțătoare boli.
Legenda susține că, într-o istorică întâlnire cu Attila cel neîndurător, Papa Leon I a cerut milă pentru supușii săi, invocând iubirea divină. Regele hunilor i-ar fi răspuns: „Se vede că aveți mari păcate, de vreme de zeul vostru v-a trimis o pedeapsă ca mine".
Recomandări: