A sosit noul an. Precum cameleonul, privim cu un ochi spre anul care a trecut, iar cu celălalt spre anul care începe. Și riscăm să rămânem șașii: nici ce a trecut nu ne încântă, nici ce vine nu ne dă încredere.

Organizația Națiunilor Unite a anunțat că, pentru prima dată de când există statistici medicale, numărul deceselor din cauza rujeolei pe plan mondial a scăzut sub 100.000. Dintre aceștia, 35 sunt concetățeni de-ai noștri.

Într-o impresionantă demonstrație de patriotism, Ștefan cel Mare, portretizat de Delavrancea, exclamă: „Moldova nu este a mea, nu este a voastră, este a urmașilor noștri, a urmașilor urmașilor noștri, în veacul vecilor!".

Timp de milenii, omenirea s-a întrebat fără încetare: există viață inteligentă pe miriada de lumi strălucitoare care ni se oferă privirii pe cerul înstelat? Azi, această preocupare face parte dintre reperele fundamentale ale umanității.

În fiecare an din 1990 încoace, parcă cu tot mai mult fast, sărbătorim ziua națională a României. Dar parcă niciodată nu am avut un gust mai amar pe rădăcina limbii.

Adela a împlinit de curând 40 de ani. Are spiritul limpede, alert, vesel chiar, scânteietor câteodată. Dar trupul ei trece, clipă de clipă, prin chinurile iadului.

Războiul cel mare pe care aleșii îl duc împotriva neamului care i-a ales atinge noi culmi ale ticăloșiei. Dacă până acum ei doar furau și profitau, de acum au pus baionetele la arme.

Marea cavalcadă PSD-istă de supunere a moșiei naționale continuă pe repede înainte. Azi-mâine, ne vom trezi că pe fiecare insulă și pe fiecare grind a răsărit câte un cazinou sau măcar câte un modest stabiliment de pierzanie întemeiat pe alcool și păcănele.

Ni s-au răcit gurile vorbind despre sănătatea morală a aleșilor noștri. Avem așteptări, ne facem speranțe, după care vine viața și ne demonstrează că de fiecare dată bate filmul.