Xi Jinping a intrat de ieri în istoria Chinei milenare. Numele liderului şi al Doctrinei sale (Visul Chinezesc, Visul Poporului) a fost înscris în Constituţia/Carta Partidului Comunist, cu solemnitatea cu care probabil a fost încrustat numele Marelui Erou Mao Zedong, acum câteva decenii, când China trecea de la un statut intern şi internaţional la altul.

Votul de vineri și sâmbătă al cehilor va crea, se pare, o nouă “stea” a politicii în Europa.

„Seismograful Europei", cum o numea, inspirat, Henry Kissinger, mica ţară montană dintre Germania şi Estul Europei a fost cea care a transmis întotdeauna semnalele premonitorii cele mai sensibile cu privire la marile crize/cutremure ale Europei.

Istoric și cultural vorbind, dacă mergem mult în urmă, de exemplu până la Coroana Aragonului din Evul Mediu, am putea, desigur, găsi argumentele unui stat catalan. Dar nu cred că așa trebuie pusă problema.

Odată confirmate previziunile privind victoria clară a CDU/CSU în alegerile generale, se pune problema formării coaliției de guvernare, o chestiune esențială atât pentru modul în care va arăta politica Germaniei în următorii patru ani, cât și pentru forța sau direcția pe care se va derula (sau nu) mult așteptata reformă a Uniunii Europene, respectiv pentru definirea abordării generale cu care Berlinul se va raporta politic la flancul estic al Uniunii și, în particular, la România.

Jean-Claude Juncker ne-a anunţat recent, în discursul anual despre starea Uniunii Europene, că niciunul din cele cinci scenarii pe care le-a formulat nu este, de fapt, pe placul său şi că el este în favoarea unui al şaselea scenariu: „Europa valorilor".

Sub regimul Erdoğan, Turcia va continua să se îndepărteze de Occident, chiar dacă, formal, e de așteptat ca ruptura să nu fie totală, în sensul că Turcia nu va ieși din NATO și nici nu va întrerupe complet legăturile cu Uniunea Europeană.

Despre credibilitatea Marilor Puteri şi presiunile în creştere pentru schimbarea ordinii globale se scrie şi se vorbeşte mult în această perioadă, din cel puţin două perspective distincte: a valorilor (idealist) şi a intereselor (pragmatic).

Să nu-și facă nimeni iluzii, Emmanuel Macron vine pentru a-și promova interesele de pe agenda națională și europeană, anunțate în campania sa electorală de succes: în primul rând, interesele economiei franceze, ceea ce este firesc, și apoi mult trâmbițata dar încă neclara reformă a Uniunii Europene.