Șerban Țigănaș: “Mulți dezvoltatori își înving concurența prin corupție și trafic de influență”

Specialistul clujean, fost președinte al Ordinului Arhitecților din România (OAR), susține ideea creării unui cazier profesional al fiecărui arhitect. „Să poți vedea toate lucrările oricăruia dintre noi, toate în care am fost implicați, nu doar pe cele reușite pe care obișnuim să ni le prezentăm în CV”, afirmă președintele Dico & Țigănaș, în Arhispec Magazin.

Cum s-a schimbat piața arhitecturii din România? Unde a ajuns compania pe care o reprezentați?

Despre piață se poate vorbi din perspectivă cantitativă și calitativă. De asemenea, se poate vorbi din perspectiva unui operator anume sau a unei categorii de actori din piață sau în general, în medie. Piața de arhitectură este inclusă în piața construcțiilor și e direct dependentă de aceasta. În ultimul studiu sectorial realizat de Consiliul Arhitecților din Europa, din 2018, se poate vedea acolo că piața construcțiilor din România nu este înfloritoare, fiind devansată substanțial de țări cu populație mai puțin numeroasă, uneori la jumătate din cea a țării noastre.

Totuși, percepția internă cu care ne-am obișnuit e că piața este destul de bună, adică nu regresează și noi, ca arhitecți, avem de lucru. De la a avea de lucru însă, până la a fi răsplătit corect sau stimulativ pentru ce faci este o distanță mare care nu se poate schimba rapid, sau mai precis, care odată osificată ca la noi, în prețuri mici, pentru ceea ce fac arhitecții, nu se poate schimba în bine prea curând. Există însă, ca întotdeauna, clienții calificați, cei exigenți și interesați de calitate, care plătesc corect, știind ce valoare poate aduce munca arhitecților, dincolo de costurile pe care le reprezintă.

Pentru noi lucrurile au evoluat astfel: am renunțat total la a ne mai implica în proiecte rezidențiale pentru că sunt prea speculative și neprofitabile, pentru că majoritatea arhitecților proiectează locuințe la prețuri mult prea mici, atrăgând dezvoltatorii prin acestea, iar proiectele cu adevărat provocatoare sunt foarte puține. Dezvoltatorii se bazează pe incultura de masă și vând locuințe ieftine, dar cu pretenții. De prea multe ori forțează regulile de urbanism, creează adevărate scandaluri cu vecinii și încearcă să câștige învingând concurența prin avantaje obținute prin trafic de influență sau chiar corupție.

Ați citit cu toții multe astfel de cazuri, e țara plină. Nu vrem să fim parte din acest segment de piață și atunci ne-am concentrat pe clădiri pentru producție și servicii, cercetare și dezvoltare, industrie avansată dar și pe clădiri publice de importanță mare pentru administrațiile care le dezvoltă, mai ales în direcția care ne-a consacrat în ultimii 10 ani: construcțiile pentru sport, stadioane și săli polivalente. Aici stăm bine, avem lucrări importante și interesante pe rol, am finalizat unele în anii precedenți și continuăm. Simțim că e nevoie de ceea ce am învățat și de ceea ce am demonstrat că știm face.

Sistem de priorități fixate de baronii locali

Spuneați că în România se construiește pornind de la „tăierea panglicii”. Care ar fi modul corect de a proceda?

Trebuie pornit de la strategii pe termene medii și lungi, trebuie identificate, pregătite proiectele din timp, fără ținte de mandate, cu gândul la nevoile diferitelor comunități, orașe și regiuni. Există administrații care au învățat mersul firesc al lucrurilor, care nu mai sunt atât de oportuniste și își fac temele, dezvoltând proiecte în ritmurile firești.

Aceste diferențe între modurile de operare din diferite orașe sau județe se văd și de aceea încep să se detașeze clar acele locuri care progresează, în care există optimism și cele care au rămas tributare sistemului de priorități politice bazat pe baroni locali, încrengături de partid, nu pe performanță administrativă, independență sau mult mai puțină dependență de jocurile politice. Există chiar și administrații care reușesc un bilanț bun sau peste media națională, la capitolul atragere de fonduri prin proiecte cu finanțare de la instituțiile europene.

Clădirea Băncii Transilvania devine centru de conferințe

Ce obiective v-ați setat pentru 2019 și în ce stadiu sunteți cu îndeplinirea lor?

Ne-am propus să realizăm la termenele dorite proiectele începute anul trecut, care sunt mai multe. Amintesc de Stadionul Național de Rugby de la București, în prezent în șantier, de Stadionul Pandurii de la Târgu-Jiu, de centrul pentru Cercetare și Dezvoltare al grupului Bosch, de la Cluj, la cea mai recentă fabrică pe care am proiectat-o pentru același grup la Jucu.

Toate acestea sunt proiecte aflate în stadii finale de construire. Pe lângă ele ne-am propus să începem sau să continuăm alte proiecte, și acestea aflându-se în grafic. Lucrăm la proiectul unui parcaj public important în zona centrală a Clujului, ca investiție privată, fiind aproape de autorizația de construire, la noua Sală Polivalență din Brașov, unde am realizat conceptul și avansăm cu studiul de fezabilitate, la Sala Polivalentă din Bistrița, pentru care am finalizat studiul de fezabilitate și sperăm să continuăm cu proiectul de execuție, sau la cele două proiecte pe care le dezvoltăm simultan pentru Universitatea Tehnică din Cluj, pentru transformarea fostei Case de Modă și a clădirii adiacente care a aparținut Băncii Transilvania în centru de conferințe și cercetare, plus spații pentru învățământ.

"Proiectele nu trebuie să fie ambițioase, ci sustenabile"

În ultima perioadă au început să apară proiecte tot mai ambițioase în țara noastră. Spre ce credeți că ne îndreptăm ca trenduri viitoare?

Instabilitatea politică, schimbările importante care s-au produs și se anunță în spectrul politic și al guvernării indică viitoare schimbări, dar cine le poate contura, atât timp cât la ora actuală totul e luptă politică și nu strategii aplicabile, cursuri definite ale investițiilor? Există optimism după depresia produsă de guvernările din ultimii doi ani, dar sunt doar speranțe, cel mult presupuneri, fără niciun indiciu concret, încă.

Cât despre arhitecți, aș glumi spunând că ei sunt liberi doar când nu au de lucru, ceea ce nu își doresc deloc. Proiectele nu trebuie să fie ambițioase în primul rând. Ar trebui să fie sustenabile, cursive, coerente, pe o linie predictibilă a dezvoltării, ceea ce nu se poate afirma astăzi că reprezintă caracteristicile pieței publice sau private.