„Pițărăii” din Ajunul Crăciunului: Tradiții și ritualuri în satele clujene

În Ajunul Crăciunului, tradițiile străvechi ale satului românesc sunt păstrătoare ale unei atmosfere de sărbătoare și speranță pentru noul an.

Printre cele mai îndrăgite obiceiuri se numără colindatul „pițărăilor”, un grup de copii colindători care aduc magia Crăciunului în casele oamenilor. Acești colindători erau cunoscuți în multe zone din Transilvania sub numele de „corindători”, iar în județul Cluj, în localitatea Mihăiești, obiceiul se păstrează cu sfințenie.

„Pițărăii” – Colindătorii din Mihăiești

În satul tradițional din Mihăiești, colindatul nu este doar un act de divertisment, ci un ritual plin de semnificație. „Pițărăii” erau organizați în două cete, fiecare formată din copii entuziaști care, încă din Postul Crăciunului, se pregăteau pentru marele moment. Copiii învățau colindele, își puneau haine groase din lână, numite „uioșele”, și își pregăteau „cojoacele”, „cioarecii” și „opincile” pentru a înfrunta frigul iernii.

Un element esențial al acestui ritual era „colindețul”, un băț de alun pe care copiii îl foloseau ca simbol al „puterii” colindelor lor. La capătul acestui băț se agăța un bănuț, care suna melodios atunci când copiii loveau „colindețul” de pământ. Acest bănuț nu era doar un ornament, ci un simbol al darului care urma să fie primit, iar sunetul lui era un semn că urările colindătorilor erau auzite și binevenite.

Ritualul Fertilității și „Plata Colindatului”

Un alt obicei semnificativ în această tradiție era „plata colindatului”. Copiii, având traistele îmbăierate după gât, adunau darurile primite de la gazde, care constau în „colăcei”, „mere”, „nuci” și „alune”. De multe ori, darurile erau aruncate pe pământ, iar copiii se repezeau să le adune. Acest gest simbolic avea o semnificație profundă, fiind asociat cu un rit de fertilitate ce amintea de semănatul grânelor și culesul roadelor. Actul de a aduna darurile căzute pe pământ reprezenta o legătură între viața de zi cu zi și riturile naturii, printr-un act de reciprocitate între om și pământ.

„Mulțămita” – Urarea de Belșug pentru Anul Nou

În finalul colindatului, „pițărăii” rosteau „mulțămita”, o urare plină de speranță pentru belșugul viitorului

„Cine mi-o dat măruțu’
Fie-i măru’ plin de mere
Șî poiata de jițăle
Ca s-aveț’ noroc de ele!
Cine mi-o dat nucuța
Fie-i nucu’ plin de nuci
Șî poiata de juncuț’…”