Plantă cu o serie de beneficii, consumată de cel puţin 3.000 de ani în Europa, apoi uitată

Cunoscut şi cu numele popular de niprală, lupinul este o plantă care se cultivă pentru nutreț și pentru îngrășământ verde. Unele varietăți de lupin (Lupinus albus - lupin alb, Lupinus luteus - lupin galben, Lupinus angustifolius - lupin albastru) sunt folosite în alimentație, în special în zona mediteraneană.

Seminţele de lupin sunt bogate în proteine şi acizi graşi polinesaturaţi, adică grăsimi bune, ajutând la scăderea colesterolului. Fiind bogat în proteine, lupinul este indicat şi vegetarienilor.

Proteinele pe care le conţine pot fi utilizate atât pentru producerea înlocuitorilor de lactate, cât şi a înlocuitorilor de carn, potrivit Agerpres. Avantajele sunt că lupinul nu are un gust specific, nu conţine colesterol şi este bogat în acizi graşi polinesaturaţi.

Atenţie la cum îl pre preparaţi înainte de consum!

Lupinul neameliorat, sălbatic sau din culturi tradiţionale, trebuie preparat cu atenţie înainte de consum. În caz contrar, poate afecta sistemul nervos, generând intoxicarea cu lupin. De asemenea, lupinul, precum alunele, este un alergen şi trebuie tratat cu atenţie de către cei ce sunt sensibili.

Între varietăţile de lupin folosite în alimentaţie, în special în zona mediteraneană, se numără: lupinul alb, lupinul galben, lupinul albastru. Toate tipurile de lupine trebuie preparate după o metodă specifică înainte de a fi consumate. Aceasta presupune înmuiatul lupinelor în apă sărată un anumit număr de zile. Aceste boabe conservate pot fi făcute pastă, la fel ca humusul din năut sau iahnia din fasole. Tot din ele se pot face crochete de lupin, un delicios produs vegetarian căutat prin alte ţări. Lupinele se consumă şi prăjite cu sare şi condimente (boia).

Făina de lupin poate fi adăugată în shake-uri, poate fi folosită în prepararea pâinii sau a dulciurilor dietetice.