Vă propunem azi o „tură de vară" care poate fi făcută uşor cu maşina într-o zi de weekend şi combină atracţii culturale cu cele naturale: Cluj - Porolissum - Grădina Botanică Jibou - Grădina Zmeilor - Cluj.
Prima parte a turei este anostă, pe drumul naţional care leagă Clujul de Zalău. Pentru a sparge un pic monotonia, puteţi opri în Sânmihaiu Almaşului, să vizitaţi biserica de lemn de aici, care domină de pe un promontoriu şoseaua. În biserica de lemn, din secolul al XVIII-lea, se află o serie de fresce valoroase.
Ajunşi la Zalău, merită trecut în revistă monumentul Wesselényi din centrul oraşului, ridicat în acelaşi an şi de ce acelaşi autor ca şi statuia lui Matia Corvin din Cluj. Acesta îl reprezintă pe baronul Wesselényi Miklós, pe o stâncă, de care se apropie respectuos, dar fără să fie servil, ciobanul Samson Pop. Nobilului maghiar a fost primul din Transilvania care şi-a eliberat iobagii.
Urmaţi principala arteră din oraş şi indicatoarele spre Moigrad, localitate aflată cam la 10 kilometri de centrul Zalăului. În sat, un panou de mari dimensiuni semnalizează intersecţia unde trebuie să o faceţi la dreapta pentru a ajunge la castru.
Capătul lumii
Pentru un roman, Porolissum era sinonim cu capătul lumii. Aici începea unul dintre cele mai lungi drumuri care duceau la Roma. La doi paşi, dincolo de limesul (frontiera) de pe Meseş, se întindea barbaricum. În spate - siguranţa şi confortul unei civilizaţii sofisticate, în faţă - o mare de seminţii războinice privind lacom spre bogăţiile imperiului.
Locul unde se termină lumea romană este acum unul dintre cele două puncte din România - alături de Tâmpa din Braşov - notate de Ghidul Verde Michelin cu o panoramă de trei stele.
Vizita începe cu ruinele vamei romane, situată chiar pe limes. La câţiva metri de vamă se văd primele urme ale drumului de piatră, aşezat pe pat de nisip, cu rigole de scurgere pe ambele laturi, care unea acest capăt de lume cu Roma. Urmează, înşiruite de-a lungul drumului, ruinele unei serii de case, prăvălii, temple şi o taberna. Unele case aveau încălzire centrală prin sistem hypocaustum. Dincolo de ele, se ridică Porta Praetoria, imaginea-simbol a castrului, prin care se face accesul în fort. Sunt bine păstrate ruinele celorlalte trei porţi (Principalis Sinistra, Principalis Dextra şi Decumana) şi ale clădirii comandamentului (Principia).
Pe un platou situat mai jos de castru se întinde amfiteatrul cu o panoramă splendidă asupra munţilor din jur. De menţionat că taxa de intrare în situl arheologic, negociabilă, depinde de prezenţa în zonă a unui paznic pisălog. S-ar putea să apară chiar la intrarea în fort, s-ar putea să vină după tine în orice alt colţ al ruinelor sau s-ar putea să nu apară deloc.
Florile
De la Porolissum la Jibou sunt numai 20 de minute de condus. Grădina Botanică de aici este întotdeauna o surpriză plăcută prin grija cu care este întreţinută. De la intrare te izbeşte aspectul insolit al celor două pavilioane sferice ale serelor grădinii. La parterul unuia dintre ele se află cel mai mare acvariu din Transilvania, cu sute de peşti exotici şi autohtoni, deasupra căruia se găseşte o seră cu plante amazoniene. Pavilioanele sunt amenajate astfel încât să te poarte într-o călătorie prin flora tuturor continentelor - există chiar şi o miniatură a stâncii Uluru (Ayers Rock) din Australia.
Spaţiul deschis este compus dintr-o grădină clasică romană, una japoneză, un rozarium, o colecţie de plante alpine, un sector sistematic, lac de acumulare etc. Interesant este că această grădină botanică are şi un parc zoologic, populat cu căprioare. Acestea sunt atât de blânde încât vin la gard pentru a fi hrănite de vizitatori.
Grădina botanică din Jibou este de fapt fostul parc al Palatului Wesselényi din localitate, cel mai mare edificiu baroc rămas în picioare în Transilvania. Recent retrocedat, acesta nu este încă vizitabil.
Zmeii
Ultimul popas al acestei ture este şi cel mai spectaculos - Grădina Zmeilor din Gâlgău Almaşului. Este situată la 11 kilometri de Jibou, pe drumul spre Cluj-Napoca, via Sânmihaiu Almaşului.
Una dintre legendele Grădinii Zmeilor povesteşte despre o fată îndrăgostită de un soldat. Mama vitregă a fetei nu era de accord cu dragostea lor şi a blestemat-o pe fată care, astfel, s-a transformat în stană de piatră. Până la alunecările de teren din 1971 se putea vedea stânca care a creat legenda. Acesta avea forma unei fete cu părul lung, cu ulcior în mână şi cu o doniţă în spate.
Formaţiunile de aici s-au format prin desprinderea unor blocuri sau compartimente de gresii dintr-un deal învecinat. Aceste formaţiuni au alunecat pe argilele de la bază. Ulterior, datorită agenţilor modelatori, s-au format cele mai bizare forme: coloane, metereze, poduri, ciuperci, unele având înăltimi de peste 10-12 metri.
În Gâlgău Almaşului există un indicator care semnalează un drum la dreapta, spre Grădina Zmeilor. Rezervaţia a fost recent amenajată, cu poteci pietruite, scări şi balustrade de lemn, din fonduri europene. Formaţiunile calcaroase care par să ţâşnească spre cer pot fi admirate de pe o platformă de belvedere. Localnicii le-au dat diverse denumiri, precum „Zmeul şi zmeoaica", „Fata cătanei" (cea cu legenda de mai sus) sau „Acul Cleoptarei". O plimbare de o oră - o oră şi jumătate, prin pădurea stăpânită de „zmei" este un excelent moment de respiro după o săptămână de muncă.
