Din nou despre culoarul Someşului

Până la trecerea dintre secolele XVII și XVIII i se putea atribui Clujului eticheta „orașul de lângă Someș" ca apoi, după 1750, prin amplificarea rezidențialului spre nord și apariția Cetății austriece pe Dealul Cetățuia, Someșul Mic (împreună cu Canalul Morilor, desprins din râu la 1558) să poată primi statutul de „aparținători", îndeplinind funcțiile: sursă de apă; întreținerea igienei; emisar pentru apele uzate; forță motrică; destindere (odihnă în aer liber, scăldat, pescuit) ș.a. În sec. XIX, odată cu creșterea rapidă a orașului, funcția utilitară se va amplifica și diversifica, dar în același timp înmulțirea manufacturilor, apariția abatorului ș.a. vor fi implicate în poluarea apei. După câteva corecturi ale cursului, eliminarea unor „brațe" sau „insule" ale râului, operate în timp, se va trece la unele îndiguiri, eliminarea aproape totală a vegetației de luncă, deci alterarea tot mai activă a cadrului natural. Înmulțirea podurilor va diminua caracterul de „barieră naturală" între sudul și nordul orașului, iar proiectul din 1936 de amenajare a parcului sportiv s-ar putea considera un prim pas, dar modest, spre afirmarea vocației estetice a acestui râu în compoziția urbană. După al II-lea război mondial, întocmirea proiectului pentru cartierul Eremia Grigorescu (1961) va avea în vedere amenajarea cursului râului între barajul microhidrocentralei Mănăștur și actualul pod E. Grigorescu, materializându-se în final doar tronsonul până la podul-baraj G. Garibaldi. Proiectul prevedea: lacul de canotaj cu debarcadere pe ambele maluri; orientarea centrului de cartier spre lac /fig1; pasarelă de legătură între ansamblul central (în continuarea str. Petuniei) și parcul sportiv; amenajarea actualei piețe a sporturilor.

Într-o prezentare din 1979 privind preocupările Administrației parcurilor și străzilor din municipiul Cluj-Napoca, pentru realizarea unui sistem de spații verzi, printre alte obiective ce urmau a deveni o realitate, se propunea și „...degajarea (malurilor n.n.) cursului Someșului Mic, în aval de podul Garibaldi, cel puțin până la Podul Fabricii, prin asigurarea unei circulații pietonale, prin regularizarea malurilor și crearea de oglinzi de apă pe baza unor lucrări hidro-tehnice, după care, prin plantații, prin retrageri și cu dotări nautice, s-ar putea realiza o altă zonă de circulație pietonală de mare efect urbanistic. Important este să nu mai construim în apropierea malurilor, să avem asigurat acest respiro natural, să-l legăm de spațiile verzi ce însoțesc albia, similar cu ceea ce Timișoara a realizat de-a lungul Canalului Bega" (Revista „Arhitectura" nr. 2/1979). Deci cursul Someșului Mic era văzut atât ca un factor major în structura sistemului verde-albastru, dar și ca un traseu axă vest-est pentru circulația pietonală, excluzându-se evident circulația auto. O intenție de a însoți cursul Someșului cu fâșii verzi continui puse la dispoziția pietonilor a apărut și în Schița de sistematizare din 1965. Ulterior, cursul apei va fi văzut tot mai mult ca un coridor de-a lungul căruia să se faciliteze (chiar și pe ambele maluri) circulația vehiculară pe relația vest-est! Având în vedere că pe aceeași relație se asigura și accesul spre zona industrială-nord, în anii 1978-79 s-au făcut demersuri pentru amplasarea deasupra albiei a unui mijloc de transport în comun de mare capacitate, respectiv a unui monorai (Rom-U-Lin 01), intenție abandonată doar din motive de cost (intenția presupunea și relocarea rețelei de înaltă tensiune, ce-și avea cadrele de susținere tot deasupra apei). Începând însă din 1963 și până în 1981, se vor întocmi șase proiecte de „înfrumusețare a malurilor" Someșului Mic, vizându-se cu precădere tronsonul parcul sportiv-Podul Horea. Mai trebuie amintit că în anii 1960 s-a finalizat îndiguirea și amenajarea tronsonului dintre podurile E. Grigorescu-Horea și realizarea unor praguri pe fundul albiei în vederea creării unor oglinzi de apă, ceea ce a permis să se demareze și o activitate de canotaj, care a dispărut însă foarte curând.

Până în 1990 nu a existat nicio preocupare din partea administrației locale și județene pentru a defini rolul prezent și viitor al Someșului Mic în dezvoltarea orașului, deși în 1986 s-a propus o asemenea temă (în 1986, în calitatea de șef al „Atelierului de Sistematizare" din I.C.P, am propus Consiliului Popular Județean de a se introduce în Planul de proiectare și tema „Culoarul Someșului-spină a agrementului urban", dar o asemenea comandă nu s-a mai lansat), în schimb un studiu din 1984 va semnala necesitatea realizării sistemului de spații verzi în care râul urma să joace un rol important. În 1990, primăria municipiului va finanța contractul „Cluj-Napoca, zone de agrement", care, plecând de la situația defavorabilă în domeniul spațiilor verzi (semnalată detaliat în contractul din 1984), va pleda nu doar pentru eliminarea deficiențelor, ci mai ales pentru orientarea eforturilor spre a se ajunge la un ECOSISTEM, condiție determinantă în dezvoltarea urbei. Mai mult, în cadrul studiului din 1990, la capitolul 6.3 „Măsuri pentru pregătirea trecerii la un sistem de spații verzi", etapa I-a, se cere „Stoparea investițiilor de-a lungul CULOARULUI SOMEȘULUI și a CANALULUI MORILOR, spină a loisir-ului urban și factor principal de microclimat". În 1993, un alt studiu (Contract I.C.P. nr. 2781/1993: „Cluj-Napoca: deziderate ale agrementului urban" - șef proiect arh V.Mitrea, studiu preliminar pentru întocmirea P.U.G-1998), având în vedere „Neglijarea tandemului Someș-Canalul Morii și a orientării unor axe și spații publice (scuaruri, piețe publice, zone de odihnă) către acest cadru privilegiat", insera la „propuneri" (p.19) pe primul loc „Crearea premiselor administrativ-urbanistice pentru culoarul Someșului (înțelegând tandemul Someș-Canalul Morilor) pentru ca acesta să devină: spină a agrementului urban (cu măsurile ce decurg pentru circulația riverană /fig 2); axă majoră de compoziție și generatoare de axe secundare de interes.". În plus, în anii 1990 s-au început demersurile pentru lungirea pistei aeroportului de la 2100 la 3500m, ceea ce presupunea o regularizare a cursului Someșului, respectiv o ocazie deosebită pentru punerea în execuție a unui „PARC DE CANOTAJ/ Someșeni, cu o pistă de apă de 2000m și o suprafață amenajată cu toate dotările necesare /fig 3, însumând 144,50ha. Realizarea acestei baze nautice ar fi însemnat o dotare binevenită pentru un mare centru universitar, cu facultate de educație fizică și sport și cu vechi tradiții la nivel național. Într-un studiu finalizat în anul 2000 și publicat în volum (Volumul „Municipiul Cluj-Napoca și zona periurbană/studii ambientale", Ed.Accent, 2002, p.297-323) în 2002, am reluat tema din 1993 sub titlul „Importanța Culoarului Someșului Mic pentru structura urbană", reluare și datorită constatării că în ultimul timp, municipiul pierdea unul câte unul din atu-urile sale.

Plecând de la funcțiunile deja cunoscute (edilitară, sanogenetică, de agrement și sport), studiul adaugă altele noi și determinante ca: factor de articulare/spină a sistemului de spații verzi și de formare a unui ecosistem urban; axă a dezvoltării structurii urbane pe direcția vest-est, dar și un suport al trecerii de la o structură monocentrică (cu multe inconveniente) la una polinucleară; participant deloc neglijabil la identitatea și atractivitatea municipiului și desigur un martor al continuității acestei așezări ce a trecut în al III-lea mileniu al existenței. În cadrul acluiași studiu, se face și o prezentare detaliată a „Sistemului Urban de Agrement și Sport"/ S.U.A.S. cu cele cinci, apoi șase subsisteme. Dar ca și în cazul Schițelor de sistematizare din perioada ante 1989, dac Planul Urbanistic General/ P.U.G. din 1991 nu s-a ocupat decât de extinderea intravilanului și restructurarea funcțională, P.U.G.-1998, aprobat în 1999 (care a avut la dispoziție multe studii și o metodologie detaliată!), nu a depășit stadiul unui inventar al spațiilor verzi și tratarea Someșului doar ca un component al structurii urbane. În 2006 se avizează „strategia de dezvoltare a municipiului" pentru 2007-2013, iar în 2008 este avizată „Strategia integrată de dezvoltare/ S.I.D. a Zonei Metropolitane Cluj-Napoca", dar în ambele documentații Someșul Mic nu are încă un viitor clarificat. În 2014, o echipă de specialiști olandezi a oferit mai multor municipii din România expertiza lor în domeniul amenajării sau navigabilității unor râuri, iar Primăria din Cluj-Napoca va deveni unul din clienți. La cea de-a II-a dezbatere pe această temă, am atras atenția asupra unei realități mai mult decât evidente: între intrarea și ieșirea Someșului Mic în oraș, există o diferență de nivel de cca 40m, ori un debit de apă, pentru a fi navigabil, ar presupune un număr mare de ecluze cu un cost deloc neglijabil, iar în al II-lea rând pe cei cca 14 km ce s-ar transporta: marfă, călători? Ideea n-a fost însă abandonată și, în ianuarie 2016, Asociația de Dezvoltare Intercomunitară-zona Metropolitană Cluj-Napoca și-a prezentat strategia pentru perioada 2014-2020, incluzând între cele „12 proiecte fanion" ale studiului și „proiect complex de regenerare a culoarului verde-albastru al Someșului Mic"(pr.nr.5) ceea ce ar fi permis să se facă un canotaj turistic cu o fază de implementare 2019-2022.

În volumul „Cluj-Napoca: Planificarea strategică 2014-2020", studiul 13 al strategiei pentru planificare spațială în cadrul dezvoltării urbane"( coordonatori arhitecți: Șerban Țigănaș și Eugen Păunescu) se reține propunerea din P.U.G-2020 de „reîntoarcerea Clujului spre Someș, ca o coloană vertebrală a orașului, dezvoltarea culoarului ca axă de interes, cu străzi, promenade, parcuri publice, sport și agrement pe apă și pe maluri, o siluetă urbană ca o carte de vizită". În același studiu, la capitolul „programe și măsuri", în cadrul politicii pentru un mediu construit adecvat unei vieți sănătoase, se propun un „Program pentru Culoarul Someșului" și un „Program pentru renaturalizarea cursurilor de apă și a culoarelor torenților". Incitarea interesului comunității clujene se va datora în anii 2015 și 2016 echipei „Someș Delivery", care printr-o diversitate de evenimente (în 2016, în urma unui concurs de idei, pe tronsonul dintre podurile Garibaldi si Napoca au fost puse în aplicare o serie de oferte ca: o plută rulantă pe cablu pentru traversarea apei în zona Cluj Arena; mini-moară care să furnizeze curent pentru SOMEphone -conversații între vizitatorii de pe cele două maluri; „Cocon Cuib" - alveole protectoare, din materiale naturale, pentru cei ce caută liniștea; panouri transparente pe care se pot „desena" propuneri; mic amfiteatru pentru dezbateri; noaptea pâlcuri de „licurici" plutitori. Iar „Weekend Someș Delivery" a mai inclus: proiecții de film; trupe care transformă sunetele naturale ale râului în muzică; ateliere pentru copii ș.a.) și pe termen lung, dorește „...îmbunătățirea calității vieții clujenilor prin transformarea Someșului într-un punct de atracție curat și amenajat pentru oameni". Deci rolul acestei acțiuni va fi ca printr-o gamă de efemeride/evenimente punctuale, în timpul sezonului estival, să se ajungă la un
proces de socializare prin stimularea interesului diferitelor categorii de utilizatori. Dar această chemare spre apă a declanșat și o reacție neanticipată: un protest vehement al comunității „împotriva mizeriilor de pe Someș", protest ce a obligat administrația să treacă urgent la acțiuni de igienizare ce vor viza traseul râului cu mult în afara municipiului! (Igienizarea Someșului Mic ar trebui să înceapă de la Lacul Tarnița, situat în amonte, la cca. 20 km). Reamintind că încă din anii 1970, necesitatea unui concept privind multiplele funcții ale râului în dezvoltare orașului, a fost mereu sesizată de specialiști și mass-media, abia în anul 2014 Primăria a apelat la filiala Transilvania a Ordinului Arhitecților din România/ O.A.R pentru întocmirea unei teme de concurs care s-ar finaliza în 2017...

Având în vedere că râul nu poate fi extras dintr-un ecosistem complex, ce se apropie mult de limitele județului (necesitatea extinderii ariei de interes și în afara intravilanului a fost tratată și în studiul 5510/1991 comandat de Ministerul Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului, vizând „Organizarea și dotarea zonelor de agrement extraurbane pentru municipiul Cluj-Napoca" ce a detaliat fiecare zonă - șef proiect arh. V.Mitrea), o asemenea temă ar trebui să fie produsul unei gândiri pluridisciplinare din care să rezulte atributele proiectului metropolitan. Iar la nivel de intravilan (Am organizat o dezbatere și sub patronajul filialei Transilvania a O.A.R. în 4.07.2016), în definirea volumului Someșului se impun a fi implicați factori ca: matricea fizică, bazinul hidrografic (cu cele 12 cursuri de apă), structura urbană, trama stradală, funcțiile intra și extraurbane, tradițiile comunității ș.a. Concurenții vor trebui însă să aibă la dispoziție suficiente date, iar competiția se recomandă a fi internațională. O dezbatere prealabilă definitivării temei, ar pretinde ca pe lângă prezența unor specialiști din orașele cu expertiză în domeniu, să fie un coparticipant activ și comunitatea clujeană. Insist în continuare să afirm că încă mai sunt condiții ca printr-o abordare multicriterială, de lungă perspectivă (circa 15-10 ani), cu obiective pe etape și o gestiune riguroasă a potențialului municipiului, se poate spera în realizarea unei ecostructuri urbane viabile. Dacă nu, plecând de la ce ne-a oferit cadrul natural și la ce am ajuns, vom merita reproșurile generațiilor care vin.