Dragoş Damian, CEO Terapia Cluj: Rareş Bogdan, pe toţi ne ia valul. A ni se refuza în continuare accesul în Spaţiul Schengen este ca şi cum ni s-ar aplica sancţiuni economice

Nu fac politică, nu sunt fan Rareș Bogdan, nu îi suport pe cei care ridică osanale politicienilor punând astfel cărămizi la temelia oligarhizării.  

Dar nu poți să nu recunoști că cele două tirade ale lui Rareș Bogdan, din 14 septembrie și 5 octombrie, sunt singurele discursuri istorice rostite de un român în Parlamentul European. Probabil că are o agendă personală (fiind politican, sigur are), poate că își răscumpără unele greșeli sau poate l-a însărcinat cineva să-l rostească. Sau poate că i-a ajuns și lui cuțitul la os, așa cum ne-a ajuns tuturor.

Indiferent de cauza care a generat demersul lui Rareș Bogdan, am simțit vibrația de a fi european full-time, așa cum am simțit-o când Donald Tusk a rostit discursul său – în limba română – în 2019, în fața Parlamentului, când România a preluat Președinția Consiliului Uniunii Europene.

Este foarte simplu. Fiecare lună în afara spațiului Schengen reprezintă milioane de Euro, mii de joburi și zeci de investiții pierdute de România în circuitul economic european, circuit care ne ocolește, care în loc să vină la Marea Neagră se duce în Marea Mediterană, Marea Mânecii, Marea Nordului sau Marea Baltică. De aceea sunt țări membre ale Uniunii Europene care folosesc orice pretext ca să ne țină afară din spațiul Schengen. România mai trebuie ținută un pic în fața porților, sursa de forță de muncă, ținta de exporturi din țările frați și surori din uniune și, mai nou, tranșee pe linia frontului.

Așadar, este foarte simplu. A nu ni se permite intrarea în spațiul Schengen este ca și când ni s-ar aplica sancțiuni economice de o severitate nemaivăzută.

Să nu facem greșeli, România mai are mult de frecat la rufele murdare pe care familia europeană, pe buna dreptate, ii spune să le spele. Dar pentru asta nu trebuie să ni se aplice, în continuare, sancțiuni economice.

Intrarea României în spațiul Schengen reprezintă o victorie la fel de mare precum aderarea la Uniunea Europeană, în 2007. Nu trebuia ca cineva să mai solicite un lucru pentru care am muncit, îl așteptăm de mulți ani, îl merităm cu prisosință.

Sigur că discursurile ar fi putut să fie în nota obișnuită din ultimii 10 ani „Sărut mâna, ne lăsați vă rugăm frumos și pe noi în spațiul Schengen?”, astfel încât așa cum au fost au avut un puternic impact emoțional asupra persoanelor obișnuite cu supusenia necondiționată. Discursurile pe noul ton, care vor rămâne consemnate în cronicile Parlamentului European, ne demonstrează că, în ciuda convingerii generale, încep să existe europarlamentari români care atunci când Uniunea Europeană ne comanda „Săriți!” în loc să întrebe „Cât de sus?” întreabă „De ce?”. Poate vine și ziua când o să spună „Nu sărim, nu este în interesul României!”.

Aș fi avut o satisfacție în plus dacă Rareș Bogdan ar fi rostit discursul în limba uneia dintre țările care continuă să se lupte din rasputeri să ne tina în afara spațiului Schengen.