Puișor, tu ce vrei să te faci când o să fii mare? Nu știu nenea, probabil că pasager în avioanele care duc românii să muncească în Europa de Vest

Puișor, tu ce vrei să te faci când o să fii mare? Nu știu nenea, probabil că pasager în avioanele care duc românii să muncească în Europa de Vest

Am dat treapta 1 la un liceu teoretic, dacă nu intram, eram re-rutat către un liceu profesional cu profil agricol, statul îmi dădea după absolvire un serviciu. La treapta a 2-a, două clase s-au comasat în una.

În clasele XI și XII făceam practică o zi pe lună la filatura de mătase naturală din Lugoj, și apoi la fabrica „Independența” din Sibiu (exportau în zeci de țări, astăzi inchise, probabil sunt mall-uri în locul lor).

Dacă nu luam bacalaureatul statul îmi dădea dupa absolvire un serviciu.

Am luat bacalaureatul, și dacă nu intram la facultate statul îmi dădea după armată un serviciu de lăcătuș-mecanic la fabrica „Independența”.

Am intrat la facultate. Statul imi dădea după cei 6 ani un serviciu la un cabinet medical.

Generatia X, parinți sau bunici astăzi la deschiderea noului an școlar, cunoaște și poate confirma din propria experiență și prin propriul parcurs povestea de mai sus – chiar și cei care lucrează la reformele interminabile ale sistemului de educație. În orice etapă de școală sau liceu se putea intra într-un sistem de pregătire care îți ofereă cele necesare pentru a-ți găsi un serviciu.

Astăzi, acuza primară din partea societății rămâne aceea că sistemul de educație este desprins de noua realitate și de noile nevoi ale pieței muncii. Adică statul nu poate, nu știe sau nu vrea să dea tinerilor un serviciu după absolvire ca să-i țină în țară, indiferent de forma de învățământ pe care au absolvit-o. Asta pentru că nu știm de câți medici, profesori, ingineri, chimisti, IT-isti, contabili, macaragii, zootehnisti, sudori, fierari-betonisti etc, etc., etc., avem nevoie până în 2030, în așa fel încât să-i formăm și să le dăm un job la capătul liceului, școlii profesionale sau facultății. Și asta, desigur, pentru că nu avem nici un plan sau schemă de competitivitate economică până în 2030, ca să știm ce vrem să pregătim. Din 1990 încoace școlile, liceele și facultățile, controlate de grupuri din partide sau familii, nu au ținut în nici un fel legătura cu nevoile din piața muncii, generând astfel fie forță de muncă pentru export fie analfabeți funcționali.

Educația, la fel ca și sănătatea de altfel, trebuie scoasă din întunericul în care o țin oligarhiile cvasi-indestructibile de partid și de familie. O schimbare administrativă a sistemului de educatie și abundența de bani din PNRR sunt necesare însă nu suficiente. O cultură a performanței, competenței și meritocrației nu se poate naște în Generația Z dintr-un sistem de educație sfâșiat de orgolii și interese.

Tinerii ne pleacă din țară datorită neîncrederii în autoritati, a coruptiei, a lipsei unei pregătiri în raport cu locurile de muncă disponibile acum sau peste 10 ani.

Dacă indicatorul numărul unu de performanță al sistemului de educație va fi ANGAJABILITATEA astfel încât la capătul școlii, liceului sau facultății, copii noștri vor avea un serviciu în domeniul în care s-au pregătit și vor rămâne în țară, atunci vom ști că reforma din România Educată a fost un succes.

Comenteaza