Sfârşitul de an, moment generic de bilanţ, la fel ca efervescenţa născută de neaşteptata victorie în alegeri a out-siderului Klaus Iohannis, ne-au oferit o mulţime de statistici pilduitoare asupra stării şi orientării opiniei publice. Aş fi pututextrage de aici nenumărate subiecte de articol. Dar am preferat să aleg un subiect care, fără a ne afectadirect pe toţi, este totuşi aproape de inima noastră, a tuturor.

Mărturisesc că am fost întrucâtva emoționat privind ceremonia de transmitere a fotoliului prezidenţial de la Traian Băsescu către Klaus Iohannis. Nu datorită simpatiei pe care aş fi avut-o pentru vreunul sau altul dintre personajele implicate. Nu datorită fastului aproape holywoodian al ceremoniei. Ci datorită unui ciudat sentiment de potrivire, de adecvare, a ceremoniei cu adevărata dimensiune a rolului şi importanţei României in lumea de azi.