Dragoş Damian, Terapia Cluj: ”Ar trebui să o regretăm pe Elena Ceauşescu...”

Ar trebui să o regretăm pe Elena Ceauşescu. Tranzacţie gigant în chimia europeană de 16 miliarde de dolari. În România singurul domeniu la care ne pricepem sunt imobiliarele (construite cu materiale chimice importate).

ADNOC – Abu Dhabi National Oil Company - pregăteşte o oferta de cumpărare cu 16 miliarde de dolari (cam 5% din PIB-ul României) a gigantului german Covestro, cu baza în Leverkusen, unul dintre jucătorii de vârf din industria chimică europeană, care livrează produse chimice necesare in industria autovehiculelor, construcţii si electronică. ZF a scris despre asta în august, astăzi Reuters si FT confirma achiziţia.

Aceasta achiziţie reflecta viziunea mai larga a ADNOC de a se extinde din domeniul tradiţional al energiei, petrol si gaze, pentru a se poziţiona ca un jucător important in industria chimica globala. Covestro, cunoscut pentru producţia de polimeri si vopseluri de înaltă performanta, se potriveşte perfect eforturilor strategice de diversificare a ADNOC.

Achiziţia vine în completarea unui val de fuziuni şi achiziţii din sectorul chimic. Companiile încearcă să îşi extindă capabilităţile tehnologice şi accesul pe pieţe prin parteneriate şi achiziţii strategice. Pentru ADNOC achiziţia nu înseamnă doar întărirea prezenţei în Europa dar şi accesul la tehnologiile de vârf şi modelul bazat pe inovaţie a lui Covestro.

Cele doua paragrafe în italic le-am tradus de pe situl www.thearabianpost.com cu ajutorul unui pilot AI care stă pe un microcip care, foarte probbail, este acoperit cu o vopsea în care e încorporată tehnologie chimică de la Covestro.

Am mai scris despre de insemna chimia înainte de 1989 in Romania. 72 de combinate (mai bune decât multe altele din lume), un sistem performant de învăţământ (12 şcoli profesionale, 23 licee, 17 facultăţi şi 10 institute de cercetare), un sector care aducea venituri de circa 35 miliarde Euro, aproape 20% din producţia industrială de atunci.  

Am scris şi unde suntem azi, în 2024: dacă a mai rămas un sfert din capacităţile de producţie şi din cele din învăţământ, iar domeniul aduce la buget venituri de doar 3 miliarde Euro şi aproape  jumătate din deficitul balanţei comerciale a României. 

Chimia era în anii 1970-1990, aşa cum este IT-ul astăzi, „copilul teribil” al economiei mondiale, era perioada în care ţările se băteau pentru a prelucra materiile prime şi a le transforma în produse finite scumpe, cu valoare adaugată. România avea o oarecare supremaţie pentru că atunci chimia era patronata de Elena Ceausescu, avea protecţie şi reprezentare politică la nivel guvernamental, aşa cum are IT-ul astăzi.

Fabricile din Codlea, Făgăraş, Târnăveni, Slobozia, Dej, Baia-Mare, Victoria, Copşa Mica, Cluj-Napoca, etc., altă dată fala producţiei chimice din Europa, zac acum parţial sau total închise pentru că guvernanţii, la fel ca guvernantii din UE, înghiţind povestea cu mediul, poluarea şi industria verde, au căzut în capcană şi au lăsat chimia în cădere liberă.

În locul combinatelor chimice din Romania au aparut malluri, cartiere de locuinte și clădiri de birouri. La imobiliare suntem buni, toți ne pricepem la ele.

Chimia este o industrie care se estimează sa ajungă în 2030 la o cifra de afaceri de 7 trilioane de dolari. Pentru comparaţie, serviciile de IT vor atinge circa 1,8 trilioane în 2028 iar industria AI va trece de 2,5 trilioane in 2032.

Titlul este oarecum înşelător, nu o regretăm pe Elena Ceauşescu, regretăm geniul inginerilor din spatele industriei chimice din anii 1970-1980 – mai ştie cineva cine sunt aceştia, cine a avut viziunea de a duce chimia la rang de industrie strategică, de a crea sistemul de învăţământ din chimie, de a construi combinatele chimice şi petrochimice şi de a exporta în toata lumea?  Unde eram astăzi dacă industria chimică supravieţuia?

Opinie publicată în Ziarul Financiar.