Medicul Florin Stamatian: „Unii cred că sistemul de stat este... să stai"

ZIUA de CLUJ continuă seria interviurilor cu principalii candidaţi ai partidelor clujene care vor să acceadă în parlament după alegerile din 11 decembrie, printr-o discuţie cu medicul Florin Stamatian.

Florin Stamatian este unul dintre cei mai cunoscuţi medici clujeni. Este profesor universitar şi conduce Clinica de Ginecologie 1 Cluj-Napoca, după ce mai mulţi ani a condus cealaltă clinică de ginecologie din oraş, „Stanca". De peste 20 de ani activează şi în politică, a început în anii 90 în Partidul Democrat, formaţiune care ulterior s-a transformat în PDL şi mai nou a fuzionat cu PNL. Florin Stamatian este momentat consilier local, dar a mai ocupat şi alte funcţii în administraţie, fiind de asemenea prefect al judeţului Cluj şi director al Direcţiei de Sănătate Publică. Acum este primul pe lista de candidaţi a PNL Cluj pentru Camera Deputaţilor.

Reporter: Domnule Florin Stamatian, sunteţi medic recunoscut, profesor universitar, şef de clinică. De ce aţi ales să intraţi şi în politică?

Florin Stamatian: Dacă aş lua-o ca istoric, în 1990 am decis că cei care lucrează în sănătate şi în învăţământ nu trebuie să facă politică, pentru că erau, teroretic, indiferent ce culoare politică este la guvernare, două domenii strategice şi de importanţă atât de mare, încât nu poţi să schimbi, trebuie să ai o linie de conduită, de proiectare, de programare, fără a face rabat de la calitate, dacă eşti un popor inteligent. Şi am ajuns prin 1994 la concluzia că cei care erau miniştri nu-şi predau unul la celălalt nimic la schimbarea mandatelor. Unul ieşea pe o uşă şi celălalt intra şi o lua de la capăt cu altă idee. Pe urmă m-am ciocnit de câteva lucruri pe care n-am avut cui să le spun. Şi atunci am zis să încerc să intru într-un partid. Uitându-mă la eşichierul politic, cel mai aproape de suflet şi de educaţia mea şi de ceea ce visam eu era Partidul Democrat, care era un partid de centru dreapta, care avea şi un iz social. Astfel, am intrat în politică în 1995, într-un partid mic, cu nume frumoase, cu realizări minore, dar am dat de o altă societate, decât cea din lumea medicală, cu omul bolnav şi cu omul necăjit, cu alte preocupări, cu alte probleme, o viaţă incitantă.

Reporter: Credeţi că e nevoie ca personalităţi importante din lumea medicală să facă parte din viaţa politică?

Florin Stamatian: Există două paliere. Există palierul în care intelectualii grei, care au preocupări deosebite, oamenii de ştiinţă, tehnologii foarte grei care au altceva de făcut, care îşi cunosc bine partea lor, ar fi bine să fie folosiţi ca şi consilieri, să le ceri părerea ca om politic sau să aibă cui să se adreseze. Cu siguranţă, de exemplu, ca să nu fim acuzaţi că stăm deoparte, există şi partea cealaltă, care are mai multă aplicare spre partea asta, căreia îi place. Mie îmi place activitatea politică, îmi place să stau între oameni, îmi place să povestesc. Şi cel care nu stă deoparte şi chiar se implică, aducând şi ideile celorlaţi care sunt de specialitatea lui, încet încet poate face o politică coerentă. Rămâne însă o mare problemă, şi anume schimbările de la nivelul executivului. Dacă de exemplu ai făcut o lege trebuie să nu uiţi să abrogi legi mai vechi care îţi încurcă legea ta, dacă faci o lege, e bine ca aparatul tehnic să nu ţi-o mistifice cu norme de aplicare, care schimbă filosofia legii, cei din executiv când pleacă din minister, e bine să îşi predea unul altuia, pentru a fi continuitate. Nu laşi baltă ce s-a făcut. Tot ce s-a investit financiar, spiritual, timp, ajunge la gunoi... Nu se poate, trebuie să fie ceva bun şi în ce au făcut cei dinainte.

Florin Stamatian: : „La început am mers în Europa cu 100 de dolari în buzunar şi cu un Oltcit".

Reporter: Domnule profesor, aşa cum arată lucrurile, o să ajungeţi deputat în Parlamentul României. Ce credeţi că ar trebui schimbat în primul rând în domeniul medical ca lucrurile să meargă mai bine?

Florin Stamatian: Eu am avut experienţe personale din care am o idee generală, dar nu aş vrea ca astăzi să vă spun că aş vrea să schimb asta pentru că ar putea să fie doar percepţia mea ca muncitor cu sapa. Dacă alături de mine, acolo în parlament, sunt oameni cu care pot să discut aceste lucruri, şi ajungem la concluzia că e valabil ceva atunci îl promovăm. Vă dau un exemplu. Eu zic că cercetarea este foarte importantă şi nu este numai apanajul universitarilor, se pot crea centre de cercetare ale Ministerului Sănătăţii, dar cercetare asta nu o bagi într-un sistem în care spui că îţi cheltuie şi îţi mănâncă banii. Finanţezi cercetarea, dacă în câţiva ani nu se validează, e ca la orice întreprindere care intră în insolvenţă şi faliment. Dar creează-le condiţii oamenilor şi în primul rând încearcă să găseşti un sistem de perfecţionare, un sistem de învăţământ continuu, şi pentru medicii din toate unităţile. Spitalul să aibă undeva un fond, care, când face ceva nou, când face o investiţie nouă, să-şi ia omul şi să-i spună:„Te duci 3 luni chiar şi până la Szeghed, şi să vii şi să aplici ce ai învăţat acolo." Nu pot să ştiu tot, să-l învăţ pe acela care mi-a fost rezident, şi acela să meargă şi să se aşeze şi să spună:"Eu sunt deştept."Dar nici nu-i pot cere să meargă când un congres ajunge la o investiţie pentru 3-4 zile la 1000 şi ceva de euro, când el are leafă 500 de euro, iar în 3 zile nu înveţi mare lucru. Mai bine planifică câte 4000, câte 5000 de euro, că nu-i mai mult, să trimiţi un om să stea 3 luni acolo unde ai interes şi unde poţi să creezi şi legături şi să te gândeşti că primn asta asiguri o sănătate de bună calitate. Era într-o comună lângă Cluj un medic vestit că tratează varicele, era pelerinaj la el ca la Maglavit. Toată lumea venea la el să-şi trateze varicele, că acesta ştie. Astfel de lucruri se pot face şi în spitalele mai mici, îl fidelizezi pe medic, îl faci să vină cu dragoste la lucru, câştigi enorm ca spital şi noi câştigăm ca societate.

Reporter: Mai există asemenea exemple, de medici care s-au perfecţionat şi care sunt recunoscuţi de public.

Florin Stamatian: Există calitate deosebită şi oameni extraordinari, dar care s-au dus pe eforturi personale. Când am plecat cu şoţia în prima mea ieşire şi am ajuns pe la Aachen (n.red. - în Germania), am întrebat-o: „Unde mergem ca nebunii, tu femeie?". Cu 100 de dolari în buzunar şi cu un Oltcit. Şi de acolo, mi-am făcut nişte legături, după care m-au plătit cei de acolo, nu statul român, nu universitatea, m-am întors acasă şi întâmplător am dat un examen la Ministerul Sănătăţii, pentru o bursă a statului francez, şi m-am dus la Lyon cu o bursă a statului francez şase luni, dar am umblat eu de nebun să-mi fac rost de ele.

Florin Stamatian: E un sistem haotic de administrare economică a spitalului

Reporter: Multă lume se plânge că nu sunt suficienţi bani pentru sănătate. Cât de acută este această problemă de subfinanţare şi dacă există şi risipă de bani în sistem?

Florin Stamatian: Că este subfinanţată sănătatea, asta este clar. Şi această subfinanţare vine şi de la o înţelegere greşită a ceea ce înseamnă a susţine şi a finanţa un sistem. Pentru că nu este suficient că cumperi un ecograf şi să dai pe el 120.000 de euro după care tu să nu plăteşti mentenanţă, să nu plăteşti întreţinere, iar atunci când pui cheltuielile, să nu ai amortizare. Ultima dată a fost şi hilar că mi s-a spus că dacă am trecut acolo ecografie, în decontarea ecografiei, care era, nu ştiu, 6-7 lei, intră şi ecogelul, să nu decontezi ecogelul separat că acela era scump. Deci înţelegerile gresiţe ale finanţării sistemului şi întreţinerii sistemului. Pe urmă se vorbeşte de licitaţiile centralizate.Da, domnule, în principiu, obţii mai ieftin, ai şi oameni care să spună exact ce trebuie, dar sunt aparate care sunt folosite la 30%, la 40% din capacitate. Există orecum şi scurgeri în sistem, dar nu sunt o caracteristică. Pe noi zilnic ne ia administraţia şi ne spune că suntem în pierdere. Şi ne uităm şi citim, salarii -100.000, materiale sanitare - 7.000, medicamente - 6.000, cheltuieli indirecte - 90.000 de lei şi tot aşa... E un sistem haotic de administrare economică a spitalului. Dar cheltuielile acestea indirecte mi le pui în cârcă? Ele au valoare mai mare decât tot ce am mai cheltuit eu în rest. Domnule, facem mai multă scriptologie decât medicină adevărată. Există cazuri în care mai vine la spital şi unul care e neasigurat, şi-l consulţi în ambulatoriu, nu-ţi aduce venit, dar nici nu e consumul mare, mai ales în meseria mea. Marile cheltuieli sunt însă pe sistemul de compensate, nu ştiu care e adevărul şi care nu e adevărul cu compensatele, cu taxa clawback. Firmele spun că sunt în pierdere, cei din sistemul de sănătate spun că nu e adevărat, că taxa clawback numai cât echilibrează balanţa, însă marile cheltuieli sunt la medicamentele compensate.

Reporter: Şi aici la un moment dat au fost şi fraude.

Florin Stamatian: Românul are o imaginaţie cu totul ieşită din comun. Stau şi mă minunez cum de le-a venit ideea? Farmacista l-a rugat pe doctor să scrie reţeţă compensată, ea lua banii pe reţetă şi dacă căutai medicamentul, în farmacie nu era şi importatorul care trebuia să-l aducă, nu-l avea, dar ea l-a vândut.

Reporter: Fiindcă tot am vorbit de bani, acum câteva zile au fost nişte mişcări de protest ale sindicaliştilor din sănătate, cu cereri de creşteri salariale.

Florin Stamatian: Mai este o problemă. Şi aicea nu o să mă iubească foarte mult colegii că spun asta, dar nu este folosit în întregime timpul de muncă. Există zone unde nu sunt doctori, cum a fost în sud că au venit bulgarii la Giurgiu ca să câştige un ban şi să lucreze, că rumânu` nostru nu poate decât în Cluj sau în Bucureşti, e o situaţie grea şi în Vaslui, că nu sunt doctori, dar aşa a fost şi pe vremea comuniştilor. Criza mare e cea de personal mediu. Şi mai ales pentru confortul bolnavului. Vine directorul meu şi-mi spune că eu cu o asistentă pot să acopăr 60 de paturi pe noapte, nu se poate.Nu se plătesc orele suplimentare...Există însă în general în centrele mari, o inflaţie de doctori şi nici nu sunt plătiţi ca lumea. Că dacă ar fi plătit ca lumea, s-ar zdrobi, dar aşa...Şi mai este o poveste care e foarte adevărată, am paţit-o eu la prefectură, în alt sistem, tot de stat. Unii cred că sistemul de stat e să stai... .La prefectură, am avut un litigiu cu un om, i-am spus „domnule, eu nu pot lucra cu dumneata" şi 3 ani de zile nu am putut să scap de el, orice am făcut. Sunt atâtea comiţii, comitete... . La un om angajat la privat îi spui: „îmi pare rău, nu mi-ai adus beneficii, poţi să pleci."

Florin Stamatian: Este necesar să se mărească salariile în sănătate

Reporter: Revenind la aceste proteste din sănătate, e o discuţie acum în societate, ce să facă politicul, să dea drumul la rezervorul de bani, deşi nu sunt bani în buget, asta spune Guvernul? Politicienii, că e campanie electorală, spun trebuie să majorăm salariile.

Florin Stamatian: Ştiţi unde e greşeala cea mai mare? Treaba asta trebuia făcută acum un an. Dacă o făceau acum un an, acum o raportau şi era ok. Dacă o faci, şi dacă sunt bani şi dacă nu sunt, cu două zile înainte de alegeri, zice că este electoral, populism ieftin. Mai vine şi Guvernul şi zice că nu sunt bani. Acum eu nu vreau să mă bag în calcule economice, că nu mă pricep, dar este absolut real şi necesar să se mărească salariile în sănătate, să fie o grilă de salarii echilibrată, să nu fie oameni cu pregătire identică cu salarii diferite. Am întâlnit o altă aberaţie, nu neapărat din sănătate. Un om care a lucrat 25 de ani la Peco să zicem îl angajează administrator la spital, îi dă leafa minimă pe economie, dar nu-i dă sporul de vechime.

Reporter: Am văzut o declaraţie a Ministrului Sănătăţii, Vlad Voiculescu, care a spus că în 27 de ani de la revoluţie, România nu a reuşit că construiască nici un spital nou de stat. E normal aşa ceva?

Florin Stamatian: Nu e normal, dar nu-i nici chiar foarte adevărat. Nu s-au construit poate clădiri noi, deşi cred că şi aia s-a întâmplat, Dar au fost reabilitate secţii...

Reporter: Şi secţia dumneavoastră, deşi reabilitată, funcţionează într-o clădire de peste 100 de ani.

Florin Stamatian: De la 1898. Dar, e vorba de curente şi de idei. În 1990, au venit olandezii şi ne-au dat lecţii şi ne-au spus că cele mai eficiente sunt secţiile mici şi spitalele pavilionare. Pe urmă ne-am dat seama că e o prostie. Pentru ca să fii eficient economic, trebuie un mastodont, care e mult mai greu de condus, e adevărat. În ţară, comuniştii făcuseră ceva, care ar fi trebuit să funcţioneze pe acest sistem, spitalele judeţene construite de noi, Baia Mare, Alba Iulia, chiar şi Sibiul, Clujul avea clinicile pavilionare, dar erau învechite, erau prost dotate, cu spaţii necorespunzătoare. După care s-a decis să se facă spitalele regionale de urgenţă.

„Ruina" de la Colina, o nereuşită a corpului medical clujean

Reporter: Care sunt blocate în momentul de faţă în birocraţie.

Florin Stamatian: Şi la noi la Cluj am avut probleme. Unde-l punem, cine se mută? El încă nu era desenat pe hârtie, dar unii spuneau „eu nu mă mut acolo", „eu vreau acolo", „vreau două etaje". Unul dintre exemplele negative ale clujenilor, ale corpului medical, este ceea ce s-a început pe Colina. E adevărat că era subdimensionat şi nu erau spaţiile bune, dar poate se putea aranja ceva. Mai bine a rămas aşa de izbelişte? Se putea face ceva pe geriatrie, se putea face ceva de îngrijiri paleative. Când am început să repar Stanca, mi-au spus că este ciupercă în tâmplărie, şi iaca am reparat-o în 1996 şi nu a mâncat-o ciuperca. La Ginecologie 1 uite că ţine şi e frumoasă şi s-a putut pune şi lift nou şi două exterioare şi închidere electronică la uşi. Deci se poate. Însă Clujul are nevoie de un adevărat spital regional de urgenţă care să reacţioneze foarte rapid. Nu poţi să-l faci fără heliport pentru că peste 2-3 ani te înjură toată lumea că vine cu elicopterul şi te întreabă unde aterizează. Că aeroportul este prea departe ca să traversezi tot Clujul.

Reporter: Domnule profesor, cât de grav e acest exod al medicilor din România?

Florin Stamatian: E grav din punct de vedere social. Din punct de vedere medical, până nu asiguri condiţii de muncă... Eu am văzut afară, şi cred că e bună ideea. Odată am văzut schimbarea destinaţiei unei secţii pentru că nu exista un specialist foarte bun în domeniul respectiv, şi din secţie de chirurgie s-a transformat în secţie de oftalmologie. Deci, trebuie să devii maleabil. Doi la mână, trebuie să înţelegi că sculele de performanţă trebuie să existe şi în spitalele mici, laparoscopie, artroscopie trebuie să se poată face şi la Turda şi la Huedin. Ne lipsesc specialişti în anumite domenii, cum e terapia intensivă. Fără anestezist, poţi să ai orice chirurg. Sistemul trebuie revăzut şi regândit. Există mai multe măsuri prin care i-am putea face să se întoarcă înapoi, dar cel mai important este să le asigurăm o viaţă decentă.

Reporter: Pe final vă propun să revenim la politică, să nu uităm că sunteţi candidat pentru parlament, la Camera Deputaţilor, ar fi bun Dacian Cioloş de prim-ministru şi după alegeri?

Florin Stamatian: Au decis alţii mai dăştepţi decât mine. Eu n-am lucrat cu domnul Cioloş. Eu vă pot spune că sunt mândru că iarăşi e ardelean. În mod normal, ar trebui ca domnul Cioloş să fie un mare câştig, pentru că ar trebui să cunoască foarte bine problemele agriculturii, problemele generale ale societăţii româneşti, pentru că le-a trăit. Apoi a fost dincolo la cel mai înalt nivel, comisar european, a învăţat şi limbajul de lemn şi tertipurile de la Bruxelles, este foarte important să vorbeşti nişte limbi străine foarte coerent, plus că astăzi are o experienţă în plus pe care nu a avut-o, şi care să sperăm că-i va fi folositoare, selectarea restului membrilor guvernului.