Văzând neputința din investiții, desfigurarea frecventă a democrației și declinul educației, mulți concetățeni se întreabă: ce progrese face de fapt România?

Criza educației în România este mai mult decât evidentă. Discuțiile par fără orizont și fără de sfârșit. Mulți se pronunță asupra educației fără alt suport decât experiența personală. Faptele, aspectul tehnic, cultura instituțională a educației se neglijează de cele mai multe ori.

Aproape cotidian se petrec sau se semnalează, oficial sau măcar mediatic, fapte care în alte țări ar zdruncina conștiințe, ar schimba organizări și ar declanșa tragerea la răspundere.

Cel care se pronunţă acum asupra culturii este întâmpinat cu două întrebări precise: Cum vezi numirea ministrului culturii? Ce opinie ai cu privire la situaţia de la Opera din Bucureşti? Răspund începând cu ultima.

Societățile avansate își datorează succesul, în bună măsură, rolului jucat de oameni inventivi, care le-au asigurat modernizarea tehnologiei, democratizarea instituțiilor și creația culturală.

Aflat pe cursul filosofiei proprii, Andrei Marga a vrut să se asigure de temeinicia demersului său explorând culturi de referinţă ale timpului nostru. Cărţile sale privind Europa, creştinismul şi iudaismul, China sunt edificatoare şi cunoscute în ţară şi în afara ei.

Constantin Brâncuşi spunea că „în România sunt prea mulţi diştepţi în politică, în artă şi în liberele profesii.