Cand, din documentele oficiale ale procurorilor DNA, au reiesit unele detalii despre personalitati de prim rang din PD-L, am fost mai intai extrem de sceptic. Si de circumspect.

Presedintele Traian Basescu, in numele statului roman, a facut un gest de mare sfidare la adresa administratiei americane. Refuzand sa participe la summitul NATO, care reuneste tarile din Europa Centrala si de Est, unde, la initiativa presedintelui Barack Obama, au fost invitati si reprezentantii din Kosovo. Stat a carui autonomie nu este recunoscuta de Romania. Daca gestul lui Traian Basescu poate fi interpretat ca o ofensa, atunci ofensa i-a fost adusa chiar presedintelui Statelor Unite. Care sunt dedesubturile acestui gest fara precedent? Si care pot fi consecintele?

La intrebarea daca demisioneaza sau nu, premierul Emil Boc raspunde evaziv. Cum ca tara are un guvern si guernul un premier. Punct. Asta stim si noi. Orice tara are un guvern si orice guvern are un premier.

Barack Obama a facut o miscare istorica. E adevarat, o prima miscare. S-a pronuntat pentru un stat palestinian mai mare, care sa includa Cisiordania si Gaza. Este cea mai importanta lovitura, inca teoretica, pe care a primit-o statul Israel, cel putin din 1967 incoace.

Un uluitor raport al Ambasadei SUA la Bucuresti catre Departamentul de Stat dezvaluie existenta unei adevarate bombe etnice in Romania. Care poate exploda oricand. Si a fost pe cale sa explodeze in 2006.

Este neesential, cel putin pentru moment, sa stim cine este, de fapt, initiatorul acestui nou proces. Care ar urma sa vizeze implementarea, la toate regiile statului, a managementului privat. Este Fondul Monetar International institutia care a solicitat imperios acest lucru? Sau este Presedintele Romaniei autorul acestui proiect?

In mod obligatoriu, nu numai eu, ci noi toti trebuie sa-i dam dreptate Presedintelui Traian Basescu in legatura cu regiile de stat. El a afirmat acum ca acolo, in regii, se produc insemnate scurgeri de resurse publice. Si ca acestor pierderi trebuie sa li se puna capat.