Ce-ai fi făcut dacă ai fi știut, în ianuarie 1990, că peste 25 de ani vei eșua dacă nu faci bișniță cu rulmenți și valută, nu te lipești de FSN chiar și în orașele unde „revoluția” a strâns o mână de activiști frustrați în biroul gol al „primului”, nu lauzi cu limbă de balenă emanații?

Încărcate în camioane Bugatti cu toate locurile în față, comandă specială la cererea conducătorilor, fantomele eroilor de la Mărășești traversau un sentiment de recunoștință: acum, că au împlinit o sută de ani, vor primi în deschidere icre de Beluga - nisetru iranian care trebuie să aniverseze șase decenii ca să fie smuls de lângă mămica lui pentru a fi trimis la produs.

Statele Unite și Federația Rusă execută un balet periculos, cu arme nucleare sub crinolină, lângă 4 vulcani de pe harta lumii, iar noi, deși ne doare stomacul pentru implicațiile geopolitice din Ucraina, suntem spectatori.

Nu vom deveni mai zen dacă ajungem la adevărul acestei probleme, dacă descoperim într-o zi, mai presus de orice dubiu, că homosexualitatea este o boală, un dat sau opțiune.

Ultimele şase luni au scos în fața dreptei românești doar ocazii să urce pe cal, reinventată, dar n-a nimerit șaua.

Dacă personaje precum Stănescu, Codrin sau Bădălău s-ar fi repezit să-l laude pe Mihai Tudose, eram convins că nominalizarea sa pentru funcția de premier e cea mai nefericită soluție.

Are Europa nevoie de un "PatriotAct"?

România stă pe un bulgăre de aur: un potențial cultural de miliarde de euro/dolari curați, nu pe petrodolari sau alt calvar din cauza căruia omenirea se năruie.

Ciocnirea economică dintre „America First” și „Das Lied der Deutschen” (în timp ce nemții sunt consecvenți, de asta sunt mari, americanii, tot mari, sunt prizonierii senzațiilor) a făcut ca poza de grup a europenilor să arate ca un mănunchi de morcovi atașați unui latifundiar istoric și stafidit. Dar orgolios.