Clujul nu este doar o comunitate urbană, economică și socială.

Dar dacă în inima ta clocotește ura, dacă invidia îți curge prin vene ca un venin dulce și perfid, atunci postul tău nu este jertfă, este doar dietă a orgoliului. Doar un cuvânt pe care îl repeți zilnic, pentru ca mintea, în mod ipocrit, să se obișnuiască cu ideea că faci un sacrificiu.

A fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi fost, s-ar fi plătit TVA și pe neființă și s-ar fi povestit …

Clujul a ajuns la un plafon psihologic al prețurilor!

În această dimineață nu am fost obosit din lipsă de somn. Am fost obosit din cauza lucidității care, cred, m-a cotropit și frământat toată noaptea.

(disciplină olimpică în Parlament, patentată de tânăra și eficienta opoziție - viitorul țării!)

Premierul României evită cuvântul „criză economică”. Înțeleg de ce. Oficial, două trimestre consecutive de scădere a PIB-ului înseamnă recesiune tehnică. Iar criza este provocată adesea de șocuri externe, cum

Ilie, dragă Ilie, Îți scriu această scrisoare de aici, de la Cluj, și ți-o trimit la București, nu din opoziție și nici ca “să te atac”, ci din amiciția celor peste 20 de ani de când ne cunoaștem. În memoria a peste două decenii, pe când împărțeam birouri de prefecți și visuri administrative. Când eu am fost „avansat” prin schimbare politică, iar tu promovat prin rotația destinului, de către Tăriceanu.

”Adevărul” a scăpat din guriță. Nu la o conferință. Nu într-un interviu. Ci, într-un moment de sinceritate pură a unei ”doamne” a politicii românești. O “lideră” liberală neobosită și-a des