Nici nu mai contează cu cât a contribuit fiecare dintre ele - un pic de concordie între palate, un rating de ţara îmbunătăţit, o amânare controlată a aderării la zona euro, nişte emisiuni de bonduri, mişcările de capital ale unor investitori, plata de dividende spre acţionarii majoritari de către marile companii private locale, creşterea consumului în trimestrul unu.
Joia trecută a fost o zi cu o simbolistică specială pentru mine. Dimineaţă, încălţat în cizme de lucru şi cu casca de protecţie pe cap, însoţeam partenerul din construcţii pentru o organizare de şantier.
Titlul de personalitatea anului 2012 în acest sector trebuie conferit, în opinia mea, „ministrului Sănătaţii”, cu precizarea că în mod excepţional această demnitate trebuie conferită doar pentru trimestrul IV, când la conducere s-au înşiruit trei înalţi funcţionari, prin urmare cu ghilimelele de rigoare.
Probabil că nu aş fi acceptat misiunea dacă o autoritate publică, indiferent care ar fi fost aceea, mi-ar fi cerut să promovez atragerea de capital în România.
Este uluitor cât de multă recunoştinţă datorează întreg mapamondul Clujului universitar. Gândiţi-vă doar o clipă.
Dacă ai mâncat în ultimii ani cozonaci Panettone sau Pandoro de Crăciun ori de Paşte, bine ai făcut.
Ai atras, fără măcar să realizezi, o investiţie de 50 milioane de euro în România, a unuia dintre cei mai cunoscuţi producători de patiserie din lume
Recomandări: