În cultura modernă europeană, cele două cuvinte definesc atitudini şi comportamente umane. Forţa educativă a unui popor stă în construirea caracterelor umane şi plasarea lor corectă în angrenajul social pentru a-i asigura buna funcţionare, dar şi pentru a fi repere modelatoare generaţiilor în formare. Dacă se reuşeşte ţinerea în registru secund a scandalagiilor de profesie, nimic nu poate împiedica bunul mers social.
Însă până aici cu idealismele ieftine! Serviţi de atâta vreme cu scandaluri grosiere, prestate de adevăraţi „profesionişti" cu carnet de partid , ne-am obişnuit, ba se pare c-am dobândit şi o formă de dependenţă. Interesul general uman în raport cu persoane, personaje, personalităţi şi personulităţi e întreţinut cu mai toate instrumentele mediatice în registrul spectacolului de prost gust, spectacol ieftin livrat până dincolo de abuz, de personaje aşezate prin voinţa lor şi a votanţilor în importante funcţii publice. Făcând un inventar sumar al prestaţiilor primarilor din marile oraşe ale României, ai senzaţia ocupaţiei americane, însă numai sub formă filmografică. Chiar dacă ni se livrează dinspre instituţiile administrative locale şi centrale, secvenţe sau întregi episoade comice, situaţia nu mai inspiră amuzament . Se pare că foarte mulţi dintre marii noştri edili au consumat excesiv filmografie de tip hollywoodian. Unul din marii comici ai scenei, cu nume de legumă, înfipt necaracterial în marele oraş de la malul mării a făcut pe deplin „cinste" vocaţiei de actor, autodistribuindu-se ani la rând în cele mai diverse roluri, pare puţin stângaci în ultimul rol, cel distribuit de procurori; îi dorim adaptare grabnică şi un serial pe măsura „Tânăr şi neliniştit".
Sub adâncă inspiraţie filmografică pare a fi fost şi primul gospodar al ieşenilor . Încercarea de a parodia „Basic Instinct" era cât pe ce să devină o mare realizare. La rigoare vorbind, primarul din Iaşi aduce puţin cu Michael Douglas, iar cea care o substituie pe Sharon Stone nu e departe de exuberanta actriţă. Şi totuşi, filmul a ieşit cam prost; să fie de la scârţâiturile de pat din capul figurantului principal, să nu fi înţeles edilul moldovean că „Instinct primar" se referă la cu totul altceva şi nu are nici o legătură cu înaltele sale angajamente sociale?
Faptul de a fi gestionaţi administrativ de actoraşi lipsiţi de vocaţie e păgubos pentru toţi. Putem înţelege lipsa genialităţii administrative, geniile se nasc mai rar, însă e de neacceptat diferenţa între genial şi genital.
Cnejii noştri locali pare-se a fi ajuns la nivele superioare în „Jocurile Foamei", pentru mulţi dintre ei caracterul este adus la sensul genuin, ca să nu zic „primar". Cu alte cuvinte, a avea caracter a presupus, de la revoluţie încoace, o stivă de ţăruşi cu care şi-au marcat în folosinţă proprie terenurile şi casele celor exterminaţi prin lagăre şi puşcării, iar cu ţăruşii rămaşi au ridicat ţarcuri administrative, unde îsi aleargă căpriţele zglobii, crezând că aşa vor intra în călduri.
