Viitorul partidelor politice româneşti nu sună bine deloc. Partidele aflate la putere vor afla cât de curând cât de „dureroasă" este guvernarea.

Într-o carte a sa intitulată Cînd moare o epoca, Dan Ciachir, portretizîndu-l pe fostul său patron Eugen Barbu, ne aminteşte un loc comun al anilor tîrzii ai comunismului

Numirea de două ori a lui Victor Viorel Ponta în postul de prim-ministru de către Traian Băsescu ar fi trebuit să surprindă.

Thoreau spunea că e necesar să ne concentrăm, cu osteneală, pe înţelesul fiecărui cuvânt şi al fiecărui vers, căutând astfel, cu resursele de înţelepciune şi curaj pe care le (mai) avem fiecare din noi, un sens mai cuprinzător decât ne permite uzul comun.

În ultimele zile au apărut fel şi fel de informaţii cum că toată tranzacţia vânzării lui "U" către familia Bultoc a căzut, iar echipa va fi cedată ba Primăriei, ba lui RJ, ba suporterilor, ba nemţilor, ba lui x sau y.

Grea lovitură pentru sufletele alb-negre împietrite în aşteptarea unui cât de mic cuvânt ce ar avea darul să lumineze asupra viitorului. Fraţii Bultoc au evitat până acum orice întâlnire cu opinia publică, lăsând totul într-un mister ce macină răbdarea.

M-am uitat cu încântare la meciul de Liga Campionilor dintre Oltchim si Hypo Viena! De ce? În primul rând pentru ca îmi place handbalul, dar mai ales deorece aveam iniţial impresia că văd la televizor un „zombie”...adică un mort viu!

Trebuie să admit două lucruri, profund inconfortabile. Primul: eşecul înjositor al gândirii politice româ româneşti. Al doilea: faptul că nu mai există alternativă.