Corupția nu a fost dezincriminată, senatorul Șerban Nicolae are dreptate. Ce au reușit senatorii juriști este un călduros "spor la muncă", urare care - te doare mintea - se înfrățește cu versiunea 2.0 a lui "ne vedem la țepe, în Piața Victoriei"!

Descopăr aproape zilnic, ascultând oameni care se pricep la paradigma „securitate națională", că dacă s-ar putea spune tot adevărul despre cât de vulnerabilă este România, cât de neînsemnată în șahul mondial al cărui final nu sunt sigur că îl apucăm, nu ne-ar mai arde de glume.

Cel mai influent teolog din anii șaizeci încoace și primul papă emerit din istorie, Benedict al XVI-lea, a publicat un nou volum, sub titlul "Ultimele convorbiri" (Letzte Gespräche. Mit Peter Seewald, Droemer - Knaur, München, 2016, 286 p.).

Aniversarea a 60 de ani de la începutul procesului de integrare europeană a fost așteptată cu interes, avându-se în vedere nevoia schimbării.

Dincolo de impresiile pe care le-a prilejuit, prezența cancelarului federal Angela Merkel la Casa Albă nu a fost un eveniment obișnuit. Din cel puțin două motive.

Uniunea Europeană a ajuns în impasul de azi nu ca urmare a crizei economice din 2008, cu toate că urmările acesteia se resimt încă.

După Aristotel, tragedie este atunci când „o acțiune a unui caracter elevat" duce la ceva ce stârnește „compasiunea", „mila".

România lui 2017 se află într-o discordie ce poate duce pe nesimțite dincolo de democrație. De unde vine aceasta? Să privim lucid o realitate deloc confortabilă.

Împărțirea cetățenilor în "penali" și ceilalți, "răi" și alții, ține evident de sărăcia de idei, dar este sub demnitatea unui democrat și a unui creștin. Ca, de altfel, și demagogia în jurul statului de drept, care se discută, vizibil, diletant!