Istoria tragediei de la Auschwitz - a cărei încheiere lumea civilizată o rememorează în 27 ianuarie 2015 printr-o reuniune a unor personalități internaționale la fața locului - este deja scrisă. Ceea ce se discută este în principal interpretarea ei.

În primul interviu televizat acordat de Klaus Iohannis unei televiziuni, Realităţii TV, prin Rareş Bogdan, preşedintele a insistat pentru a-şi nuanţa o afirmaţie. Ea se referea la numele viitorului prim-ministru, cel care ar fi preferat de către şeful statului. Adică, Cătălin Predoiu. Ce anume a ţinut să comenteze Iohannis şi de ce anume respectivul comentariu ar putea fi citit şi într-o cheie surprinzătoare?

Ultima demonstrație o avem prin reținerea lui Toni Greblă, judecător la Curtea Constituțională.

O ciudată operațiune se desfășoară în PSD. În cel mai mare partid pe care îl are România. Încă. O operațiune de tip kamikaze. Dar, executată pe dos. Japonezii se sacrificau pentru a-și distruge adversarul. PSD se sacrifică, om cu om, pentru a-și distruge partidul.

O temă aparent ciudată, dar nu inactuală, totuși o realitate care are suficiente date de factură culturală, subculturală (temă "fundamentală"a fenomenului manelistic), reper simbolic național (imnul nostru nu ignoră prezența dusmanului). Biblia tratează cu generozitate tematica vrăjmășiei, o insistentă preocupare având de asemenea știința modernă a psihologiei.

Pentru a susține acest titlu, voi folosi cel mai recent exemplu. Situația francului elvețian. Și voi alege un așa-zis purtător al mesajelor dreptei în raport cu această provocare. Va fi Elena Udrea. Pupila lui Traian Băsescu. Alt mare politician care s-a autoproclamat ca fiind de dreaptă. Iar în finalul scurtei demonstrații voi denunța impostura.

După cum poate aţi băgat de seamă, numele meu de botez este Mihai. Am putea spune că este doar o banală realitate famlială, fiindcă şi tatăl meu a purtat acelaşi nume. Dar în cazul său nu mai putem vorbi despre vreo întâmplare... fiindcă el pornise în lume dintr-o familie care locuia la doar o azvârlitură de băţ de Ipoteşti, locul de baştină al marelui nostru poet naţional. Iar pentru acei oameni, în acea clipă a istoriei, numele de Mihai însemna foarte mult.

În mod normal, de după gratii, cel puțin sub aspect legislativ, decent este să taci. Chiar dacă te simți neîndreptățit fiindcă te afli acolo. Și, totuși, eu am decis să rup această lege nescrisă a tăcerii în raport cu membrii Partidului Naţional Liberal, parlamentari ai României. Și fac mai mult, chiar, decât atât. Fac trafic de influență.