O țară întreagă a putut să o auzi pe doamna Monica Macovei vorbind, în calitatea de raportor, de la unul dintre pupitrele Parlamentului European, despre faimosul Mecanism de Verificare și Control. Un instrument creat pentru a măsura temperatura și calitatea justiției din România și Bulgaria. Din două state unde este experimentată această rețetă.
În ciuda aparențelor, cei care sunt identificați și puși la stâlpul infamiei nu reprezintă decât plevușca. Și, când spun acest lucru, mă refer la cât anume și în ce fel se recuperează din marele jaf, care a avut loc împotriva avuției publice, în ultimii douăzeci şi cinci de ani. În orice minut am dori să observăm un rezultat adevărat, vom descoperi că uriașul spectacol la care asistăm nu reprezintă decât un foc de paie. Românii, în această manieră, nu își vor vedea, în veci vecilor, recuperate nici a mia parte din furturile cărora le-au căzut victimă.
Sunt cele două teze care trebuie avute în vedere de orice om cu capul pe umeri, atunci când analizează ultimele ieșiri la rampă ale principalilor actori ai epopei politico-penale. Încearcă Traian Băsescu să ne joace o ultimă farsă, semnalând că se afle în raporturi de ostilitate cu troica Coldea – Kovesi - Stanciu? Sau, cu adevărat, din vânător a devenit vânat?
După toate aparențele, Coldea, Stanciu şi Koveşi au întors armele. Și au pus tunurile pe familia prezidențială şi pe apropiații acesteia. Pentru a se pune bine cu noua stăpânire. Treabă românească. Dar dacă nu-i așa? Dacă asistăm la o manevră? Dacă are loc o diversiune? Nu ar fi plauzibilă oare și cealaltă variantă? Să vedem!
Puțini știu că orașul stat Singapore, care reprezintă cea mai bogată țară a lumii în privința produsului intern brut, pe cap de locuitor, a consumat un experiment care pe europeni i-ar scoate, instantaneu, în stradă.
Ele există. La tot pasul. Iar dacă ne referim la controversata temă a recuperării ostaticilor din Irak, nici măcar secretizarea unor informații, pentru mai multe decenii, nu poate șterge dovezile.
Două fapte recente dau de gândit. Mai întâi, curentul înrolării de tineri europeni în serviciul unui stat ce are deja la activ crime contra umanităţii. Apoi, sinuciderea ce antrenează în neant nu doar propria persoană, ci şi pe cei din preajmă. Unul desconsideră deschiderea spre diversitatea culturală. Altul depreciază sensul vieţii. Ambele părăsesc organizarea culturală a motivelor de acţiune.
Cei trei au pus la cale un dublu jaf, camuflat în spatele unei acțiuni criminale. De terorism. Așa-zisa răpire a jurnaliștilor români, petrecută în Irak, a fost pusă la cale în laboratoarele de la București. Desigur, cu implicarea conștientă și inconștientă a lui Omar Hayssam. Cel care a fost condamnat definitiv la mulți ani de închisoare, pentru terorism.
Domnul Traian Băsescu a amenințat că va refuza să se mute în vila pusă la dispoziție de Guvernul României, dacă televiziunilor li se va permite să prezinte opiniei publice imagini ale interiorului. Și, în această situație, am putea presupune că el intenționează să-și perpetueze șederea în vastul domeniul Scroviştea, pe care l-a ocupat în condiții încă neelucidate. Să comentăm, atât pretenția, cât și ameninţarea lansate de către fostul președinte al României.