Iuda cel din Biblie și-a vândut învățătorul și înainte-mergătorul pentru 30 de arginți. Noi, cei de azi, mândri exponenți ai celei mai evoluate civilizații din istoria umanității, reușim ceva cu mult mai spectaculos: vindem umanitatea din noi, ne vindem deci pe noi înșine, pentru mai puțin.

Una dintre cele mai vechi amintiri din primele mele călătorii în Franţa e legată de un afiş mărunt de pe pereţii restaurantelor: „Pourboire legal 10%”. „Bacşiş legal 10%”.

Într-o discuție animată cu un prieten, care era entuziasmat de faptul că România are Delta Dunării, categorisită drept ”Rezervație mondială a biosferei”, am șarjat și am afirmat că România ar trebui să fie numită ”Rezervație mondială a celor 3 ne-”. Prima dintre aceastea fiind neputința.

Se vorbește, și parcă tot mai mult, despre sărăcia lucie care domnește în închisorile României. Despre condițiile execrabile de detenție. Când, de fapt, rețeaua închisorilor este una dintre cele mai bogate instituții autohtone.

Bunica mea avea o vorbă foarte cu miez: ”Un nebun aruncă o piatră în râu, și o sută de înțelepți nu pot s-o scoată”. Privind la dezbaterile pe marginea propunerilor de relaxare fiscală prezentate de guvern, am un imperios sentiment că bunica mea avea dreptate.

După cum ne atenţiona Lucian Blaga, doar găndirea noastră poate fi raţională. În schimb, instinctele noastre se comportă, fără greş, arhaic.

Lucian Blaga a punctat necruţător: „Obiectivele umane s-au împlinit întotdeauna prin mijloace inumane". Când privim tabloul deşănţatei goane mondiale după profit, constatăm că marele nostru gânditor are dreptate.

Mai deunăzi o jurnalistă m-a abordat cu o întrebare izvorâtă din grijile şi îndoielile întregii naţiuni: pentru ce, după o reducere colosală a preţului materiilor prime petroliere, nu se înregistrează o scădere cât de cât vizibilă a preţurilor de consum?

După cum poate aţi băgat de seamă, numele meu de botez este Mihai. Am putea spune că este doar o banală realitate famlială, fiindcă şi tatăl meu a purtat acelaşi nume. Dar în cazul său nu mai putem vorbi despre vreo întâmplare... fiindcă el pornise în lume dintr-o familie care locuia la doar o azvârlitură de băţ de Ipoteşti, locul de baştină al marelui nostru poet naţional. Iar pentru acei oameni, în acea clipă a istoriei, numele de Mihai însemna foarte mult.