O să-i rog din suflet să mă ierte pe toţi cei care, în vreun fel sau altul, au avut de suferit în urma unui accident, oricare şi oricând a fost el. Cu atât mai mult, rămân dator celor ce au avut de suferit în urma prăbuşirii avionului din Apuseni.
Evident, tragedia din Apuseni este, într-o proporţie covărşitoare, o tragedie umană. Dar nu numai. Voi fi taxat de către unii drept cinic. Dar îmi asum totuşi acest risc. Şi voi face câteva afirmaţii.
Mă uit pe hartă. Praga, Viena, Bratislava, Budapesta şi, plăpând, Cluj. Imaginară pentarhie central-europeană, conectând de la vest la est spaţiul cândva imperial-regal al Habsburgilor. Dacă Uniunea Europeană rezistă furtunii de azi, şansele de înălţare ale oraşului sunt onorabile. Dar ce s-ar face Clujul - şi nu numai - fără banii europeni?...
Al aşa-zisei drepte. Mă refer la PDL care, după ce a părăsit internaţionala socialistă, păstrându-şi însă simbolistica, statutul şi imnul, a intrat în rândurile popularilor europeni.
La capătul celui de Al Doilea Război Mondial, Hugh Seton-Watson a publicat cartea Eastern Europe between the wars, 1916-1941 (1945), în care a făcut o remarcă ce pune pe gânduri şi astăzi. “Toate trăsăturile menţionate – scrie el – mizeria ţăranilor, brutalitatea birocratică, educaţia falsă şi o clasă privilegiată căreia îi lipseşte orice simţ al responsabilităţii sociale, ai cărei cei mai brilianţi membri au fost gata să-şi trădeze de la o zi la alta principiile […] au existat în România în mod evident.
Topurile care se fac la sfârşitul anului au de multă vreme ceva profund ridicol, de comerţ hollywoodian, şi sunt o marfă din ce în ce mai expirată moral. Lucrurile nu stau însă la fel cu locul întâi obţinut de preşedintele Vladimir Putin în mai toate clasamentele anului trecut. Trebuie să recunoaştem că Vladimir Putin a fost de departe omul anului 2013.
N-aş fi scris niciodată despre personaje de genul Radu Banciu, cum n-aş fi scris niciodată despre personaje de genul Mircea Badea. Nu e vorba de altceva, ci este o chestie de gust. N-aş fi scris nici acum dacă Radu Banciu nu se apuca să vorbească, într-un mod care îl descalifică ca om, ca român şi ca jurnalist, despre moldoveni. Pentru că s-a atins o limită. Se spune că doar prostia e nelimitată, că proştii au limitele lor.
Eram atât de sigur că numirea lui Stelian Tănase la conducerea TVR va isca un cutremur între slugile lui Traian Băsescu & co., încât aş fi putut face pariu 1 contra 1.000, pe o sumă cu multe zerouri. Aşa a şi fost.
Două sentimente contradictorii te lovesc în momentul în care, după o vacanţă în Civilizaţie, revii în ţară – şi te lovesc bine chiar aici la Cluj. Unul e dragul revenirii acasă. Celălalt e un amestec de jenă şi revoltă. Oraşul se duce naibii.
Recomandări: