Nitam-nisam, la început de februarie, premierul Tăriceanu s-a arătat extrem de deranjat de faptul că ministrul de Externe Mihai-Răzvan Ungureanu nu îl anunţase despre reţinerea a doi muncitori români în Irak. Doi zăluzi care s-au trezit să facă poze cu maimuţa tocmai într-o tabără militară americană.
Anume, este vorba de o totală lipsă a unei culturi civice de tip participativ şi, de aici la lipsa unei adevărate societăţi civile, şi, desigur a înţelegerii a ceea ce trebuie să însemne pentru un popor rolul acesteia.
Celor care sunt clujeni de trei generaţii le este frică de o hoardă de ţărani ce vin peste ei, ortodocşii se tem că greco-catolicii îşi pot lua bisericile înapoi, universităţile se ascund unele de altele şi nu pot crea un spaţiu academic comun de manifestare, iubitorii lui “U” Cluj se tem că rivalii lor de la CFR vor deveni campioni, toţi se tem că Securitatea (sau securităţile) încă îi mai urmăresc.
Mi-a atras atenţia un articol postat de Claudiu Săftoiu pe Hotnews.ro, intitulat “Şapte păcate capitale comune.” Demisionat de la conducerea Serviciului de Informaţii Externe, după ce fusese trimis acolo de către preşedintele Băsescu, de la Palatul Cotroceni, unde funcţionase drept consilier, Săftoiu a revenit la vechea sa meserie.
Clujul este poate cel mai “complicat” oraş, din acest punct de vedere. După cum se ştie, democraţia refuză să fie definită ca fiind o entitate simplă şi univocă. Iar dacă vrem să fim mai aproape de adevăr, spunea Lucian Boia, democraţia este “o figură mobilă, cu faţete multe şi contradictorii. Nu este «un lucru», nici măcar o idee; este o mitologie”.
Ne aflăm trecuţi de mijlocul campaniei electorale pentru europarlamentare, iar temele şi abordările acestora în agenda publică nu trădează deloc momentul: suntem în aproape aceeaşi aparentă nemişcare, sensibil tremurată de boroboaţele şi mostrele de incompetenţă puturoasă ale unuia sau altuia.
Şi atunci, dar şi acum, Băsescu intuia exact – evident, “intuiţie” aflată în umbra unor studii de marketing politic generoase – rezultatele luptelor sale.
Este vorba despre Giovanni Reale, cu cartea Radici culturali e spirituali dell’Europa. Per una rinascita dell’«uomo europeo» (Raffaello Cortina Editore, Milano, 2003, 188 p.).
Prin acest gest a dispãrut din Parlamentul European un grup parlamentar care le stãtea multora ca un ghimpe în ochi. Iar grupul respectiv s-a putut înfiinţa doar datoritã aportului partidelor din România şi Bulgaria. Sã mai spunã cineva cã suntem mici şi neînsemnaţi în Europa!
Recomandări: