Vă amintiţi faimoasa Gală Bute? Cred că da. Dincolo de spectacolul sportiv, apreciat de toată lumea, a existat atunci şi un spectacol politic. În care Elena Udrea a fost huiduită. Şi, la scurt timp, a fost declanşat şi un scandal penal. În care sunt în joc două milioane de euro, bani europeni.
Planeta nu mai este ce a fost. Este profund schimbată. Şi mă refer, în primul rând, la democraţiile occidentale. Care, până în urmă cu mai mulţi ani, plasau omul şi libertăţile acestuia în epicentrul preocupărilor statelor respective. Astăzi, situaţia este diferită. Aceleaşi state îşi accentuează caracterul poliţienesc. Supravegherea neautorizată a propriilor cetăţeni a crescut exponenţial. Şi, în plus, la fel ca în Evul Mediu, este acuzată practicarea torturii pe scară largă. Există o cauză sau mai multe?
Suntem şi noi o naţiune de vedete şi de telespectatori fideli. Unii – puţini – vorbesc, alţii – mulţi – ascultă, se uită ambetaţi şi sunt de acord sau sunt împotrivă. Seamănă cu democraţia. Asta să fie oare teledemocraţia? Să fie România prima democraţie TV din lume? Mai sunt şi altele? Da, mai sunt, şi încă de foarte multă vreme. Noi am venit printre ultimii şi cu mare întârziere la masa teledemocraţiei.
După cartea Cultură, democraţie, modernizare (Editura ICR, Bucureşti, 2012), publicată pentru a face cunoscute orientările instituţiei, tipăresc acum, în volumul Sincronizarea culturii române. Un proiect (Editura Tribuna, Cluj-napoca, 2013, 268 pagini), noile intervenţii pe care le-am făcut în calitate de preşedinte al Institutului Cultural Român. O fac din respect pentru cei care urmăresc activitatea acestei instituţii publice. De aceea, reiau câteva texte programatice din cartea amintită, la care adaug intervenţiile ulterioare.
După o (prea) lungă pauză editorială, aveam probabil nevoie de un imbold de revenire, de un stimulent, de un ghiont care să mă scoată din dulcea amorțeală în care intrasem peste vară. Două situații, două emoții în oglindă, au avut rol declanșator de condei.
În cele ce urmează, o spun pe şleau, va fi vorba despre problemele jurnalismului contemporan aşa cum au fost văzute şi tratate ele la Conferinţa Internaţională „Convergenţa Media" - 2013, desfăşurată săptămâna trecută la Cluj, organizată de Departamentul de Jurnalism din FSPAC - UBB, la aniversarea a 20 de ani de existenţă.
De cu dimineaţă îmi parvine un SMS de la Urgent Curier care mă anunţă că trebuie să primesc ceva colet astăzi. De comandat nu îmi comandasem nimic, aşa că sun să nu fie vreo confuzie. „E pentru Dvs, la ZIUA de CLUJ”, spune curierul.
Scandalul interceptărilor ia amploare. Şi mă refer acum la acele interceptări, milioane şi milioane, puse în cârca autorităţilor din Statele Unite. Sunt fapte, de acum, recunoscute. Şi anchetate în Congres. La Washington.
În intervenţiile mele de a lungul anilor nu am menţionat niciodată numele lui Patapievici. Nu am discutat vreodată cu persoana şi nu am găsit vreun motiv pentru care să-i invoc numele. Acestui fapt nu i-aş fi dat importanţă dacă un prieten nu îmi atrăgea atenţia deunăzi că susnumitul declară că l-aş fi „atacat” şi îşi mediatizează iluzia că aş fi impietat asupra operei sale.
Recomandări: