Legea 90/2001 interzice persoanelor condamnate penal și celor aflate în incompatibilitate să dețină funcții în Guvernul României. Și, de aici, vine o mare durere în pieptul celor care au revenit în forță în fotoliile de orchestră ale politicii românești.

Răpus de bătălia cu plictiseala prea multelor zile libere, am adormit. Iar în visul meu nu m-am văzut, precum Zhuangzi, un fluture, ci un vajnic analist politic.

Plictisiți de șah, ne apucăm câteodată să jucăm dame, un joc mai simplu, dar mai dinamic. Este întocmai ceea ce, la scară geopolitică, se joacă acum în Balcani.

Ne legănăm fără încetare în iluzia că trăim pe Pământ. Nu este adevărat: de fapt, trăim în Soare.

Parcă anesteziați de recenta campanie electorală, mai leșinată ca niciodată, am neglijat să ne punem singura întrebare importantă: dincolo de partinica gargară electorală, care este situația reală a României?

Constantin Brâncuși este unul dintre artiștii mei plastici preferați. În oarecare măsură, și fiindcă este dintre noi, român hrănit din misterele spațiului mioritic.

De când s-au înmulțit precum furnicile, iar furnicarele umane au împânzit planeta, oamenii s-au înfruntat, confruntat și luptat pentru resurse. A ajuns la rând cea mai prețioasă dintre ele: apa.

În septembrie 2011 izbucnea în New York unul dintre cele mai speciale proteste ale acestor vremuri: Occupy Wall Street. Era catalogat drept un protest împotriva băncilor hrăpărețe și prea puțini înțelegeau că ținta era, de fapt, establishment-ul politico-economic al lumii civilizate.

Cercetări consecvente, făcute cu ajutorul sateliților, au arătat că între 1982 și 2016 suprafața înverzită a planetei noastre a crescut cu aproape 18 milioane de kilometri pătrați. Dar acesta nu este neapărat un motiv de bucurie.