Banc din vechime: jandarmul sătesc cercetează cumplita bătaie dintre Ion și Gheorghe petrecută la hora de duminică. „No zî, Ioane, cum o început bătaia?" Ion răspunde nonșalant: „Păi, așe o început că Gheo mi-o dat înapoi..."

Deșertul Atacama din Chile este una dintre cele mai însorite regiuni ale planetei, deci cu condiții ideale pentru producerea de curent electric cu panouri fotovoltaice.

După cum bine știm, imnul oficial al Uniunii Europene este „Oda Bucuriei," din Simfonia a IX-a de Beethoven. Versurile aparțin unui alt german de seamă, Schiller, care le-a înșirat în 1785 drept o celebrare a frăției între oameni.

Nimic nu este mai înverșunat și mai febril în viața umanității decât goana după bani. Și, după cum se cade, această inventivă specie cugetătoare a izvodit și legende pe măsură, menite să dea apă la moară celor care cred că viitorul poate fi anticipat, să că el ne va aduce creștere nesfârșită. Din păcate, lucrurile nu stau chiar așa...

Avionul și-a început coborârea lină spre Port Dauphin, în colțul sud-estic al Madagascarului. De-abia atunci, am văzut focurile - mai precis spus, coloanele uriașe de fum care se înălțau spre cer, zdrumicate de vânt. Vegetația era dăruită pieirii.

Într-un context național marcat de scandaluri structurale, de morți misterioase și de abuzuri pantagruelice, într-un context internațional marcat de confruntări și tensiuni dintre cele mai diverse, alegerile locale din România mai că au trecut nebăgate în seamă.

Unul dintre cele mai impresionante momente ale călătoriei mele în Madagascar l-a constituit vizitarea unui sat al etniei Tànala, „oamenii pădurii". Odinioară stăpâni necontestați ai junglei, ei sunt siliți acum să trăiască în sate sărăcăcioase situate înafara rezervațiilor naturale menite să apere fauna rară și să atragă turiști de peste mări și țări.

„Aaa, mergi în Madagascar, la pinguini!" Să fie clar. Din capul locului. Da, am fost în Madagascar. Și NU, nu este nici urmă de picior de pinguin în Madagascar.

Nici acum, după atâţia ani, nu ştiu de unde a apărut. Îmi amintesc însă cu precizie că am găsit-o dormind pe pragul încăperii, cu intrare directă din stradă, care-mi servea drept birou acum 20 de ani.