Sincer, m-am gândit mult înainte de a scrie rândurile de mai jos.
Cârdăşia dintre politicieni, judecători, procurori, poliţişti, cadre ale armatei, reprezentanţi ai serviciilor de informaţii şi alţi reprezentanţi de seamă ai sistemului public românesc a permis apariţia unor pseudo-instituţii de învăţământ, în realitate adevărate “fabrici de diplome”!
Extrem de ciudat acest individ ajuns din întâmplare Preşedinte al României în urmă cu aproape cinci ani şi care are şanse indiscutabile de a mai câştiga un mandat!
Giamparalele şi stilul frust nu ţin nici de foame şi nici de uzanţe diplomatice în cancelariile lumii civilizate. Stilul agresiv-hotărât practicat de Traian Băsescu în relaţiile interne a fost complet nepotrivit în abordarea situaţiunilor internaţionale.
Criza economică a prins presa română în mijlocul altei crize, tot mai adânci – criza de credibilitate. Iar scandalul căruia i s-a pus punct (şi virgulă) marţi seara, prin demisia dnei Ridzi, poate fi un punct de inflexiune în evoluţia presei în perioada următoare.
Cine cunoaşte câtuşi de puţin economiile performante (S.U.A., Japonia, Germania şi altele) îşi dă repede seama de importanţa crucială a meseriaşilor (electricieni, mecanici, instalatori, grădinari etc.). În fapt, nu există economie competitivă acolo unde meseriaşii (pe diferite trepte: ucenici, muncitori, maiştri) sunt subapreciaţi.
Primarele nostru, cum zice ardeleanu, deşi îi apreciez hărnicia, a luat pripit, zic eu, decizia schimbării denumirii străzii Dsida Jeno.
Teama mea cea mai mare e aceea ca statul român să nu se transforme definitiv în monstrul cu trei capete şi jumătate care a început să devină.
Am auzit în ultima vreme o groază de discuţii pe tema brandului oraşului nostru.
Recomandări: